Unde mergem?
natura.md
Mai 24, 2026 08:35
275
0
Aceasta este o casă ca o bijuterie pe care am pictat-o cu mai puțin de 10 ani. Priviți în fotografii cum arată astăzi!!! Cu siguranță este ultima primăvară a ei. Se află în satul meu natal Puțintei, Orhei.
I-au căzut stâlpii, o parte mare de acoperiș s-a năruit, casa îngenunchează…
Vreau să întreb autoritățile: dacă prin sate nu prea sunt fonduri de a face drumuri, infrastructură etc., de ce primăriile nu discută și nu informează populația despre importanța și menținerea Patrimoniului cultural imaterial, în timpul liber? De ce primăriile nu păstrează măcar câte două-trei case autentice în sat?
De ce majoritatea oamenilor nu cunosc nimic despre simbolurile de pe casele lor, despre semnificația cromaticii, a formelor, despre rolul arhitecturii vernaculare în cultura noastră? De ce nu cunosc nimic despre interesul turiștilor din toată lumea anume pentru arhitectura autentică, pentru comunitățile unde poți citi pe garduri, porți, case, uși, acoperișuri - istoria și identitatea culturală?
De ce după 35 de ani de independență nu cunoaștem mai nimic despre valorile ce trebuie păstrate, căci ele sunt singurele care spun ceva despre noi?!
De ce peste tot se vinde atâta kitsch în calitate de decorațiuni în arhitectură și nu există nici un program implementat de autorități, care să-i motiveze pe oameni să cunoască și să identifice valorile ce-i reprezintă?
Înțeleg că am trecut printr-un proces nemilos de rusificare. Am fost lipsiți de limbă, istorie, cultură, din frică am uitat cam totul despre noi, dar avem mai mult de trei decenii de când am putea reveni la esența noastră.
Tuturor ne place să mergem la Butuceni după frumusețe, să mâncăm în restaurante amplasate în case vechi, autentice, dar după ce plecăm de acolo, trecem ingnoranți pe lângă casele din toată Moldova și le lăsăm să cadă, să dispară.
Sunt artistul care vă prezintă prin pictură și fotografii aceste bijuterii arhitecturale de mai mult de 15 ani. Mă bucură reacțiile voastre, deoarece unii dintre voi, urmărindu-mă și-au cumpărat câte o căsuță sau mai multe pentru a le salva. Mulți au început pur și simplu să le observe, alții - să le iubească. Dar, mă doare inima să văd câte case dintre cele pe care le-am pictat nu mai există, s-au ruinat sau au fost demolate…
Vin cu un apel de a cere de la autorități acțiuni și programe concrete de instruire a populației întru menținerea, promovarea și conservarea arhitecturii vernaculare din Republica Moldova.
Singura oră din săptămână de Educație plastică în școli (materie pentru care elevul nu primește notă, dar calificative) este absolut insuficientă pentru a dezvolta gustul pentru autentic, gustul pentru valoare tinerei generații.
Dacă am transforma sutele de festivaluri unde se mănâncă scump și se distrează, în festivaluri sau activități de salvare a caselor de patrimoniu, vă imaginați cât am avea de câștigat?
Oamenii ar veni cu drag să pună o mână de lut pe coastele dezgolite ale unei case ce moare, dar oamenii nu înțeleg de ce ar trebui să facă acest lucru și care e scopul acestei acțiuni!
Poate sunt naivă să cred că această opinie a mea ar schimba ceva, dar când văd în Europa atitudinea și grija față de casele ce au sute de ani, vreau să cred că și noi suntem capabili de a ne ridica nivelul de percepție a culturii și a propriei identități!
Dar dacă totuși renunțăm atât de ușor la patrimoniu, pentru că nu-i cunoaștem valoarea, ar trebui să existe o lege care să ne oblige să-l păstrăm!
Autor: Galina Vieru
Articol publicat în revista NATURA, nr. 411
Susține Natura.md: Devino Patron!
