Ion Pelivan: „Adevărul se afirmă cu fruntea sus!”
natura.md
Apr 16, 2026 11:09
508
0
150 de ani de la naștere
Ion Pelivan ne-a lăsat o moștenire fabuloasă. Cine are curiozitatea și îndrăzneala să-i studieze viața și opera descoperă o minte strălucită, un suflet cald și o inimă mare, în care încape Basarabia natală, România întreagă și tot neamul românesc.
Ion Pelivan a avut harul începuturilor: a construit de la temelie Mișcarea de Trezire Națională; a fondat, la Universitatea din Dorpat, primul nucleu naționalist românesc din imperiul țarist – fapt pentru care a fost arestat, condamnat politic și aruncat în temnițele înghețate de la Arhanghelsk. După eliberare, nu a renunțat la Idealul său: a revenit în Basarabia, a devenit întemeietorul presei naționale și a lansat, în mai 1906, prima publicație în limba română, „Basarabia”, adunând în jurul său luptători adevărați care, împreună, au format Generația Unirii.
Când „închisoarea popoarelor” – Rusia autocrată – a început să se clatine, Ion Pelivan a devenit ideologul și arhitectul proiectului de desprindere din imperiu și de Unire cu Țara-Mamă, România. Înzestrat cu rare calități de vizionar și călăuzit de un profund spirit de responsabilitate față de destinul Basarabiei, el a dat dovadă de o înțelepciune politică impresionantă, renunțând – ca unionist convins – la postul de președinte al „Sfatului Țării” în favoarea lui Ion Inculeț, care avea susținere din partea deputaților minoritari, potrivnici planului de Unire.
Ion Pelivan a avut abilitatea extraordinară de a anticipa și orienta procesele politice în favoarea Basarabiei, în timp ce imperiul se prăbușea în anarhie și sânge. El a fost arhitectul care vedea, în ansamblu, edificiul unității naționale abia început la Chișinău. Ca înainte-mergător și deschizător de drumuri, i se datorează conceptul desprinderii legale a Basarabiei de Rusia, prin trecerea – votată în „Sfatul Țării” – de la autonomia provinciei (2 decembrie 1917), la independență (24 ianuarie 1918) și, în final, la Unirea cu România (27 martie 1918). Fenomenal acest strateg basarabean, foarte puțin cunoscut și studiat, lipsit de vanități și strivit de propria modestie, care a avut voința și pregătirea de a se ridica la înălțimea vremurilor și a istoriei din acele zile, când popoarele luptătoare își cucereau libertatea și unitatea națională. Nu întâmplător Nicolae Iorga îl așază pe Ion Pelivan între „făuritorii esențiali ai României Mari”.
Ion Pelivan a cercetat în profunzime esența politicilor imperiale ruse și a studiat sute de documente privind scopurile țarismului față de popoarele subjugate, față de Basarabia adusă la condiția de gubernie analfabetă și înapoiată. Știa foarte bine că fără cunoștințe temeinice nu poți lupta cu propaganda perfidă a Rusiei, mascată sub cele mai înșelătoare slogane și declarații. Pregătirea sa excepțională – enciclopedică și diplomatică – l-a ajutat enorm la Conferința de Pace de la Paris (1919–1920) să apere dreptul istoric al românilor de la Est de Prut și voința legitimă a „Sfatului Țării” exprimată la 27 martie 1918, să combată cu argumente incontestabile minciunile promovate de șovinii ruși, potrivit cărora „Basarabia totdeauna a aparținut Rusiei și niciodată României”.
Convingându-se că nu doar Marile Puteri și Franța cunoșteau prea puțin despre dreptul și lupta Basarabiei, ci și mulți dintre reprezentanții României, Ion Pelivan a făcut o mișcare de zile mari: a părăsit saloanele dezbaterilor diplomatice și a inițiat o amplă campanie de presă în mass-media franceză și internațională, spunând lumii adevărul despre Basarabia. Desantul rușilor din exil, în frunte cu fostul ministru de externe Serghei Sazonov și istoricul Pavel Miliukov, fost membru al Guvernului Provizoriu, a ajuns să-și piardă credibilitatea și să fie înlăturat din preajma factorilor de decizie.
Marele istoric Nicolae Iorga, cunoscător profund al bătăliilor politice și diplomatice purtate pentru recunoașterea internațională a frontierelor României la Conferința de Pace, a sintetizat cel mai exact contribuția publicistului basarabean:
„Reunirea Basarabiei la România nu a fost un succes al diplomației românești, cum s-a afirmat în permanență, ci rezultatul propagandei efectuate de Pelivan la Paris.”
Viața pilduitoare, faptele demne, opera de mare învățătură pentru urmași și dragostea tăcută față de Basarabia natală și România-Mamă îi conferă lui Ion Pelivan partea de nemurire și locul binemeritat în memoria generațiilor de ieri, de azi și de mâine. Îndemnul adresat învățăceilor – de a se afirma prin demnitate, școală, cunoștințe și slujire națiunii – rămâne valabil în orice epocă; la fel și avertismentul către elite de a nu-și abandona poporul, ci de a-i ridica nivelul de instruire, educație și cultură, atât de actual în timpurile noastre.
Dacă, în Transilvania, poetul Lucian Blaga vedea „sufletul satului”, în această parte de Țară Ion Pelivan ne deschide orizonturile spre a vedea sufletul Basarabiei românești.
Să-i cinstim viața de luptător și martir, să-i studiem moștenirea fabuloasă și să-i înveșnicim memoria, ridicând în fața românimii de pe ambele maluri ale Prutului Idealul său de Unire și unitate națională!
Autor: Alecu Reniță
Articol publicat în revista NATURA, nr. 410
Susține Natura.md: Devino Patron!
