Crezul unei vieți
natura.md
Aug 3, 2025 05:14
939
0
Crucea pe care a dus-o Alexandru Bantoș nu se vede cu ochiul obișnuit. Cine poate găsi și citi testamentele din lada de zestre a neamului românesc din Basarabia va avea norocul să dea peste o carte voluminoasă, învelită în coperte de scriptură. Pe foițele de argint, o mână grijulie de cronicar, a caligrafiat cu evlavie două cuvinte veșnice, desprinse din rugăciunea milenară a poporului nostru – LIMBA ROMÂNĂ. Viața, destinul, crezul și sacrificiul neafișat al lui Alexandru Bantoș se află în cele două cuvinte sfinte, în picătura de rouă dăruită mulțimilor, care a jilăvit buzele arse de sete și nedreptate ale românilor basarabeni în lupta lor dârză și îndelungată de apărare și afirmare a limbii materne. A-l căuta în altă parte înseamnă a nu-l găsi și a nu-i înțelege chemarea, opera, crezul, iubirea și rostul zăbovirii sale la înălțarea și caligrafierea revistei LIMBA ROMÂNĂ, cea care luminează drumul spre Acasă și face cinste Basarabiei natale.
Oricât ai încerca să alergi înaintea timpului, nu poți ieși cu totul în afara epocii tale. Însă, indiferent de țară, perioadă sau regimuri, alegerile majore îți aparțin, sunt ale tale, tu decizi de a face fapte bune sau rele, de a merge pe un drum sau altul, de a fi demn sau laș, de a iubi oamenii sau a-i desconsidera, de a construi bunuri pentru conaționali sau a le distruge. A te naște pe un pământ ocupat de ruși, a trece prin grozăviile lor prezentate drept „eliberare, grijă părintească și ajutor frățesc”, a face școală străină și universitate de îndoctrinare la ei, a deveni intelectual autentic și a te preface că împărtășești ura Kremlinului față de originea și neamul tău, însemna osândă, ipocrizie, umilință, tribut, înjosire. Spre onoarea lor, nu chiar toți intelectualii basarabeni au acceptat colaboraționismul și oportunismul pentru supraviețuire și confort personal, iar unii dintre cei mulți, totuși au îndrăznit să apere ființa națională și să rămână de partea adevărului.
Mișcarea de Renaștere și Eliberare Națională venea să spele rușinea elogierii ocupanților, să facă dreptate, să spargă zidurile închisorii rusești, să scoată moldovenii sovietici din minciună și întuneric, să le reîntoarcă demnitatea strivită, libertatea furată și identitatea adevărată. În acele zile de confruntări crâncene cu regimul venetic, intelectualii aveau de ales – să fie împreună cu poporul lor, să rămână în așteptare, să stea cuminți la serviciu sau să susțină mancurții locali și tiranii Moscovei. Când a bătut ora deșteptării, Alexandru Bantoș nu a stat nicio clipă la îndoială – din primele zile s-a aflat pe baricadele luptei pentru Limbă și Alfabet, iar după un an și ceva de la Marea Victorie din 31 august 1989, împreună cu profesorul universitar, patriotul Ion Dumeniuc, au convenit să-și unească forțele și să scoată o publicație veritabilă de limbă română pe înțelesul întregii populații.
Viața unei redacții și a colectivului de creație rămâne o taină pentru cititori; cum e firesc, ei au acces doar la produsul final, fără să-i intereseze „bucătăria” și conveierul editorial. E secretul meseriei de a plăsmui „Din bube, mucegaiuri şi noroi/Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”. Mânat de idealuri, colectivul redacțional poate face minuni. Chiar dacă e mereu cu gândul la cititori, talentul și profesionalismul redactorului-șef e să conceapă, împreună cu echipa, fiecare număr aparte și să-i confere suflu viu, conținut și personalitate. Iar suflul viu îl aduce, în primul rând, frumusețea limbii române, claritatea și vibrația expunerii gândurilor și emoțiilor în materiale. Alexandru Bantoș a fost înzestrat cu mult har publicistic și viziune jurnalistică asupra fiecărui număr, a știut să atragă autori de valoare din tot spațiul românesc, a avut curajul să fie la înălțimea adevărului și să organizeze ediții tematice pe subiecte tabu sau deosebit de sensibile.
Portretul lui nu prea poți să-l prinzi în rame obișnuite. Purta cu el cumsecădenia de acasă, adoptase din timpul studiilor eleganța cărturarului de pe vremuri, ținea la relațiile umane și colegiale autentice, punea mult suflet în tot ce făcea ca jurnalist. Mai totdeauna, se lăsa dominat de modestia înnăscută, evita scena ocupată de mediocritățile titulare, se ținea cât mai departe de scandalurile măscăricilor și rataților din breaslă, se ferea de farisei și laudele lor ipocrite. Gângăniile infecte, din când în când, la comandă, îi tăiau calea, îi testau rezistența, însă fără izbândă de a-l opri din drum.
Totuși, ar fi nedrept să trec cu vederea zbaterile îndelungate (cel puțin, un sfert de veac), căutările sisifice, osteneala istovitoare a lui Alexandru Bantoș de a găsi bani pentru editarea revistei și a plăti colegilor câteva salarii mizerabile. Am discutat de zeci de ori subiectul supraviețuirii publicațiilor românești din Basarabia, am fost împreună la unele instituții ale statului român, dar sinecuriștii de acolo păreau a fi în serviciile Rusiei, nu ale României. Mi-e silă să-mi amintesc, bunăoară, de discuția avută cu un oarecare Dupu, la acea vreme șef al Departamentului pentru relația cu R.Moldova. Tipul mințea de cădea tencuiala de pe pereții ambasadei. Mie îmi plesnise răbdarea să-l văd cum fățărnicește și o luasem pe scurtătură, dar Alexandru manifesta un calm olimpic și îi explica civilizat, ca unui corigent din clasele primare, misiunea, rostul și necesitatea editării în Basarabia a publicațiilor cu mesaj românesc – „LITERATURA și ARTA”, „LIMBA ROMÂNĂ”, „NATURA”, „NOI”, „GAZETA de CHIȘINĂU”. Probabil, asemenea „dupi” nesimțiți și teama permanentă de a suspenda activitatea redacției, din lipsă cronică de bani, i-au amărât zilele, zdruncinându-i sănătatea.
Mă strădui să fiu cât mai obiectiv în aprecieri și, îmi permit să afirm, că revista „LIMBA ROMÂNĂ”, gândită și editată la Chișinău, de cărturarul și publicistul vizionar Alexandru Bantoș, este una dintre cele mai românești și valoroase reviste de pe ambele maluri ale Prutului. Este hrisovul domnesc al Basarabiei pentru lada de zestre a întregii Românii. Pentru a vă convinge, deschideți cele 302 volume, cu zeci de mii de pagini, cu sute de texte memorabile și eseuri antologice. E averea uriașă pe care Alexandru Bantoș o dăruiește cu demnitate Neamului Românesc. În ea, în biblioteca de 302 volume, se află sufletul și crezul unui OM, care a iubit LIMBA ROMÂNĂ, BASARABIA NATALĂ și ROMÂNIA ÎNTREAGĂ.
Autor: Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în revista NATURA, nr. 402
Susține Natura.md: Devino Patron!
