„Monumentele despre care nu vorbești nu îți aparțin…”
Invitatul de onoare al lunii iulie este domnul Viorel MIRON, președintele Asociației de Dezvoltare a Turismului în Moldova.
– Domnule Viorel Miron, ce reprezintă Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova? Cu ce și cu cine încercați să atingeți scopurile anunțate chiar în titulatura organizației pe care o conduceți?
– Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova este una dintre organizațiile profesioniste mai vechi în acest domeniu, care încearcă să promoveze destinațiile turistice prin intermediul unor proiecte sau platforme de experți. Are un număr suficient de experți care implementează, în primul rând, activități de dezvoltare și promovare a destinațiilor turistice din Moldova. Ne implicăm, bunăoară, în cazurile în care unele primării doresc să-și facă o hartă turistică a localității, să-și identifice cele 10 atracții turistice majore care sunt interesante pentru potențialii turiști, să stabilească scheme de optimizare a fluxurilor de oaspeți pe teritoriul localității prin indicatoare turistice sau să-și dezvolte o strategie de turism pe teritoriul localității.
Am avut un proiect bun la Lăpușna, unde am încercat să restabilim Centrul Medieval Lăpușna, să promovăm drumul medieval comercial moldovenesc care conecta mai multe localități pe teritoriul actualei Basarabii. Pe parcursul mai multor ani au fost atrase resursele necesare pentru revitalizarea unui spațiu istoric - construcția Curții Domnești, care este singura curte de acest gen în spațiul dintre Nistru și Prut.
Alte proiecte sunt legate de încurajarea, susținerea și chiar echiparea cu documentele necesare a parcurilor naționale din republică. Am elaborat studii de fezabilitate pentru primul - Parcul Național Orhei, am elaborat setul de argumente economice pentru al doilea – Parcul Național Nistrul de Jos. Avem proiecte care țin de dezvoltarea unor destinații concrete, care s-au avântat pe piața turistică după o activitate consistentă a experților noștri în teritoriu. Vorbesc de destinația turistică Hâncești, care a atras cele mai consistente proiecte de infrastructură în domeniul turismului, proiectele din Nisporeni, altele din zonele Ștefan Vodă, Căușeni și Nistrul de Jos. Am lucrat foarte bine în zona Prutului de Jos. În Planul de Amenajare a teritoriului Național, la componenta de turism, făcută de noi, am evidențiat 22 de zone turistice cu o concentrare de atracții suficient de mare pentru a motiva călătorii să ajungă în acele destinații cu conexiune bună la porțile de intrare în țară și la orașul Chișinău.
– Se pare că am scăpat de blestemata pandemie Covid-19, care, timp de doi ani, a barat ieșirile turistice ale moldovenilor din propria țară. În perioada respectivă, mulți au sperat că această tragedie va favoriza turismul intern din R. Moldova. S-a întâmplat acest lucru sau nu?
– În timpul pandemiei, pe lângă colapsarea propriu-zisă a sectorului, au ieșit în evidență și anumite oportunități pentru acei care urmăresc zonele unde ar putea investi. Astfel, fluxurile de consumatori care alegeau destinații turistice din străinătate au rămas pe teritoriul R. Moldova și, în mod firesc - chiar dacă și-au restricționat consumurile - au călătorit prin Moldova. Aceasta ne-a permis să scoatem în evidență trei lucruri. Primul - locurile noi care se bucură de interes. Fiecare primar a putut să observe dacă pe teritoriul localității sale există zone care prezintă interes pentru odihna oamenilor, cu indiciu de locații turistice. Al doilea aspect pozitiv, din perspectiva unui investitor, este că s-au evidențiat persoanele cu interese de a deservi fluxuri de călători. Adică, avem cu cine lucra în acest domeniu, s-au legat foarte multe parteneriate și acum așteptăm ca investițiile în turism să crească în perioada post-pandemică. Al treilea aspect este că atât investitorii, cât și cei care deservesc oaspeții în destinațiile turistice din R. Moldova au observat care-i interesul față de facilitățile turistice pe care ei le gestionează.
Pe lângă locuri de cazare, în case tradiționale, cu dotări ușoare, s-au descoperit posibilități de camping, sau pot fi angajate pentru diferite evenimente etc. În anumite zone turistice, unii au legat parteneriate cu cei care oferă cazare și astfel a apărut o cooperare între foști concurenți. Acest lucru a încurajat calitatea relațiilor dintre agenții economici care vor să investească în domeniul turistic. Dar nu mulți au sesizat schimbările, majoritatea au observat doar gunoaiele pe care le-au lăsat turiștii ajunși în noile locații și reacția negativă a localnicilor deranjați de fluxul mare de oaspeți. Toate acestea se produc din cauza lipsei unui cadru coerent de intervenții la nivelul statului pentru a amenaja zonele care prezintă interes turistic, chiar dacă un asemenea plan există de prin anul 2007.
– Multe țări au un minister aparte cu misiune de a susține și dezvolta turismul. La noi, cum se implică Guvernul, dacă o face, în dezvoltarea turismului, ca activitate economică?
– Din păcate, noi avem o situație în care – în glumă fie spus - turismul este asociat cu o fată nemăritată care ajunge ba în brațele unuia, ba în brațele altuia. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, autoritatea națională de turism s-a schimbat radical de vreo nouă ori, ceea ce înseamnă o neînțelegere a locului și rostului turismului de către politicienii noștri. În proiectul de strategie națională în domeniul turismului se arată că impactul acestui domeniu asupra economiei naționale este mult mai mare decât exportul de vinuri. Exportul de vinuri este elogiat și fiecare cinovnic îl scoate în evidență, dar turismul nu este explorat. Se iau decizii ca sectorul să fie gestionat de unu-doi oameni care anterior n-au avut aproape nimic în comun cu turismul, dar sectorul dat conectează gestionarea patrimoniului cultural, a ariilor naturale pentru necesități turistice, amenajarea peisajelor, organizarea fluxurilor de oaspeți pe teritoriul țării, amenajarea locațiilor în care aceștia vor fi deserviți...
– Specialiștii în domeniu susțin că R. Moldova dispune de un potențial turistic enorm, pe care noi încă nu-l putem valorifica. Care ar fi acest potențial și de ce nu-l putem valorifica?
– În perioada de pandemie am lucrat în 45 de localități, pentru care trebuia să elaborăm hărți turistice, să scoatem în evidență zece atracții, să recomandăm traseele cele mai reprezentative și modul în care acestea pot fi marcate. Nu am găsit nicio localitate care să nu aibă propriul său potențial de a-i interesa pe oaspeți. Până la pandemie, în Moldova intrau peste patru milioane și trei sute de mii de cetățeni străini, adică mult mai mult decât cei douăzeci de mii de cetățeni străini care erau deserviți de către companiile de turism. Asta înseamnă că ceilalți, patru milioane și două sute optzeci de mii de străini au călătorit în Moldova cu mașina proprie și au contactat direct, fără intermediari, locurile care le-au oferit ospitalitate în țara noastră. Vă dați seama ce consum turistic este? Pe parcursul anului avem mai mulți turiști decât numărul de cetățeni ai R. Moldova. Este o dovadă că străinii vor să ne vadă locurile, iar aceste locuri trebuie amenajate. Mesajul meu este că nu există zone turistice pe teritoriul țării noastre care să nu aibă un potențial suficient de atractiv pentru măcar trei ore de excursie.
Pe teritoriul național avem douăzeci și două de zone turistice cu o capacitate de cazare peste noapte mai mare de o sută de persoane. Aceste zone trebuie să se promoveze de sine stătător, deoarece la noi nu se vor găsi cinovnici care să organizeze un proces de promovare în domeniu. Antreprenorii din domeniul turismului trebuie să se asocieze pentru a se autoorganiza și dezvolta după modelul destinațiilor turistice din Europa. Anume în acest scop promovăm proiecte europene pe teritoriul R. Moldova și sperăm ca până la sfârșitul anului să avem cel puțin două organizații de management a destinației, care vor servi ca model pentru altele.
– Care sunt în Republica Moldova cele mai vestite trasee organizate de către agenţiile de turism? Unde mai pot merge turiștii străini, ca să nu se întoarcă dezamăgiți de la noi, în afară de Orheiul Vechi și beciurile de la Cricova?
– Întrebarea conține și un răspuns parțial. Există la noi un fenomen în care aproximativ cincisprezece trasee au dominat modul de organizare a circuitelor turistice pe teritoriul național. Turiștii, inclusiv cei străini, veneau la Chișinău, se adresau la o agenție de turism și aceasta le propunea o paletă de circa cincisprezece trasee în Moldova. Așa se întâmpla în perioada sovietică, așa se întâmplă și acum. E o stare de lucruri care trebuie schimbată, căci, după cum am menționat, ea afectează doar douăzeci de mii de vizitatori străini, restul – peste patru milioane - călătoresc de sine stătător, fără a apela la o agenție de turism din Chișinău. În asemenea situație, crește importanța autorităților publice locale din teritoriu, acolo unde există atracții turistice. Ele trebuie să-și organizeze propriile trasee turistice locale cu forțele proprii, împreună cu entuziaștii din localitate.
– Există sau se gândește cineva la dezvoltarea unui program în care să fie valorificate civilizat, în perioada estivală, posibilitățile turistice ale râurilor Nistru și Prut sau ale lacului Ghidighici din apropierea Chișinăului?
– Lacul Ghidighici a fost proiectat și amenajat tocmai pentru necesități turistice, ca alternativă pentru parcurile și scuarurile din Chișinău și pentru cea mai mare aglomerație turistică – Vadul lui Vodă. Am făcut unele calcule și am văzut că această destinație atrage cincisprezece-douăzeci de mii de vizitatori în fiecare săptămână, dar ea nu are propriul plan de amenajare, dar nicio viziune clară cum să se dezvolte și să se poziționeze pe piața turistică din Moldova. Acum, dacă veți merge pe malul lacului Ghidighici, veți observa fie drumuri publice barate de către niște „boieri” sau gunoiști lăsate tocmai de persoanele care vin la odihnă „pe pătură”. Se întâmplă astfel tocmai din lipsa unei coordonări a procesului de administrare corectă a atracției turistice și a fluxului de vizitatori.
Exact același lucru se întâmplă și la cele aproximativ o sută de plaje de pe malurile Nistrului, unele dintre care sunt abandonate, iar altele supraaglomerate. Cele abandonate au fost luate de către unii dintre „boierii locali” care au promis, dar n-au investit în amenajare și le-au exclus din circuitul turistic. E necesar un plan de amenajare turistică a râului Nistru, care are un potențial foarte mare în acest sens. În plus, majoritatea locațiilor amplasate în preajma râului Nistru sunt taberele de odihnă organizate de către autoritățile publice locale, ceea ce înseamnă că ele trebuie să fie administrate atât din bani publici, cât și din investiții - lucru care nu se întâmplă. Totodată, comunitățile respective speră că încadrarea lor turistică se va produce de la sine, dar asta este o greșeală. Faptul că deții o atracție turistică încă nu înseamnă că te integrezi în piața turistică, care este una sofisticată și proactivă...
La Prut avem o situație similară cu cea de la Nistru, atâta doar că aici se mai suprapune și cu problemele regimului de frontieră. Din păcate, avem o frontieră cu România, frontieră care a despărți în două localități aflate pe ambele maluri ale râului: Sculeni, Nemțeni, Cotu Morii etc. Mai multe proiecte de dezvoltare a turismului la Prut au scos în evidență importanța patrimoniului și traseelor comune. Regretabil este faptul că în continuare apar bariere în dezvoltarea acestor proiecte, una dintre ele fiind acest regim de frontieră. Sunt probleme care ne țin locului, dar ele ne fac să înțelegem cât de mult depinde de noi ca să-i facem pe unii cinovnici să nu mai bareze calea traseelor transfrontaliere între R. Moldova și România.
– Avem în R. Moldova câteva rezervații naturale, cele mai vestite fiind Prutul de Jos, Plaiul Fagului, Pădurea Domnească, Codru și Iagorlâc. Sunt acestea valorificate din plin, ca destinații turistice?
– Din păcate, nu. În primul rând, nu a existat un cadru clar în care să canalizeze fluxul de vizitatori spre locațiile corect amplasate și amenajate în aceste destinații naturale protejate. Totuși, lucrurile au fost clarificate pe parcursul acestui an. Din inițiativa „Moldsilva”, care este o deținătoare importantă de arii naturale protejate pe teritoriul național, dar și a unor asociații obștești, precum „Biotica” și Asociaţia de Dezvoltare a Turismului din R. Moldova, am elaborat metodologia care arată foarte clar cum pot fi aplicate recomandările Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii pentru asemenea situații pe teritoriul R. Moldova. Acest cadru este creat și propus spre discuție și aprobare la ministerul nostru.
Cu excepția celor cinci pe care le-ați menționat mai sus, celelalte o sută șaptezeci și ceva de arii naturale nu au propria administrație și nici nu ai cu cine discuta pentru a le amenaja. Din aceeași cauză, avem fluxuri necontrolate de vizitatori pe teritoriul acestor peisaje, care sunt de excepție pe teritoriul țării. Nu-i vorba de restricții suplimentare, dar, ca să funcționeze cele existente, e necesar un plan de amenajare pentru fiecare arie naturală, în așa fel încât să fie arătat foarte clar care sunt și unde lucrează interdicțiile. În lipsa acestor elemente, oamenii merg în continuare în aceste peisaje, intră cu mașina și instalează corturi oriunde, deoarece nu-i indicat clar perimetrul protejat. În consecință - vandalizare și mormane de gunoaie lăsate de oaspeți...
– Domnule Miron, ce l-ați sfătui pe un moldovean care are o săptămână liberă și vrea să cunoască două-trei locuri frumoase din Moldova? Unde să se adreseze și ce să aleagă, ca să beneficieze de ghid, transport, cazare, hrană, impresii deosebite și odihnă plăcută?
– Recomandarea mea este ca fiecare moldovean să înceapă acest lucru de la baștina proprie. Vă asigur că nu o săptămână, dar mai multe trebuie ca să-ți cunoști propria localitate. În fiecare localitate avem una, două sau trei vetre vechi medievale. Unde sunt ele? Ce s-a mai păstrat din acele vetre? Unde a fost prima biserică a satului sau unde au învățat bunicii tăi? Care sunt locurile unde se întâlneau oamenii pentru a juca hora satului sau care sunt cele mai vechi fântâni din satul tău natal? Fântânile, împreună cu drumurile, sunt cele care au rămas de la fondarea localității. Din momentul în care descoperi cea mai veche fântână înțelegi unde a fost prima așezare a localității. Încearcă să cunoști dacă s-au mai păstrat beciurile de la fostele hanuri vechi, unde a fost moara de vânt și cui aparținea ea. Află și promovează ceea ce mâncau consătenii tăi în perioada interbelică, care erau preparatele servite la sărbători de către bunica ta sau unde au trăit bunicii, străbunicii și stră-străbunicii tăi. Iată ai o săptămână ca să cunoști aceste lucruri. Îndemnul meu e: cunoaște-ți mai întâi baștina, pentru că doar așa vei fi respectat de toată lumea. Poți să vorbești la nesfârșit despre comorile descoperite în Egiptul Antic, dar vei fi o persoană respectată doar atunci când vei vorbi cu dragoste despre comorile pe care le porți în suflet referitor la baștina ta. Să știți că monumentele despre care nu vorbești nu îți aparțin!
Gheorghe BUDEANU
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 365
Susține Natura.md: Devino Patron!