Viața albinelor nu trebuie să se oprească la noi
Albinele, albinăritul, produsul și istoria lor alcătuiesc o poveste cunoscută, dar mereu are nevoie să fie actualizată. Mai multe lecții de istorie sau geografie includ informația despre apicultură, iar elevii mei rămân impresionați în urma acestor lecții, mai ales atunci când munca lor de cercetare, informativă sau practică, le trezește interes.
La una din lecțiile de biologie, în clasa a VI-a, împreună cu elevii mei, am mulțumit existenței albinelor, iar prin contribuția, deocamdată, informativă am spus „mulțumim albinelor”, fiindcă fără ele n-ar fi viață pe pământ.
În Republica Moldova, apicultura este o îndeletnicire foarte populară încă din vremea dacilor, cu o istorie bogată și sute de apicultori o împărtășesc. Prima atestare documentară referitoare la „raiul albinelor” pe aceste meleaguri a fost descoperită în scrierile istoricului Herodot: „…în ceea ce priveşte albinele, numărul lor este aşa de mare pe malul stâng al Dunării, încât împiedică oamenii să treacă mai departe”.
S-a constatat că regiunea de centru a Republicii Moldova este una dintre cele mai bune pentru albinărit. Este o zonă cu o componență floristică bogată, fapt ce se datorează și celui mai mare număr de prisăcării.
Excursia, pe care am organizat-o cu elevii din clasa a VI-a, a fost în satul Brătuleni din raionul Nisporeni, la prisaca „Plaiul fagului” a lui Valentin Dubac. Împreună cu fiul său Cristian, cresc albine și cunosc foarte multe lucruri despre aceste viețuitoare. Valentin Dubac spune că puțini dintre noi sunt în măsură să perceapă adevărata importanță a albinelor, ba chiar circulă o zicală precum că „dacă murim, vă luăm și pe voi cu noi”. Această afirmație confirmă ideea cât de importantă este legătura albinelor cu mediul înconjurător, cu multiplele componente vizibile și invizibile ale Naturii. Mulți apicultori se arată îngrijorați de faptul că albinele de care au grijă mor sau devin slăbite. Apicultorul le-a mai spus elevilor cât de importante sunt tehnicile de îngrijire și hrana. O hrană de proastă calitate înseamnă forță scăzută și deci epuizare. Pregătirea stupului presupune multă atenție și multă dedicație, combinată cu cunoștințe de specialitate. Elevii au avut de învățat multe la această temă din modulul Natura despre importanța albinelor. Ei au înțeles că albinele sunt primele victime ale modului nostru greșit de a avea grijă de natură. Tăcute și aproape invizibile în munca lor continuă, adeseori trec neobservate și nu reușesc să-i facă pe oameni conștienți de imensul rol pe care îl au în natură. Prin menținerea florilor polenizate, albinele au perpetuat creșterea florală și au oferit habitate atractive pentru alte animale, cum ar fi insectele și păsările. Datorită faptului că produc de mii de ani mierea necesară unei alimentații echilibrate, albina a devenit una dintre cele mai importante insecte pentru oameni. Fapt confirmat și de Valentin Dubac că „albina locală este un patrimoniu – este o valoare inestimabilă pe care trebuie să o menținem și să o transmitem mai departe urmașilor noștri. Viața ei nu trebuie să se oprească la noi”.
Autor: Gheorghina Boboc, profesoară,
„Gimnaziul „Gh. Malarciuc”
Articol publicat în revista NATURA, nr. 401
Susține Natura.md: Devino Patron!

