Școala în paralel cu realitatea
natura.md
Iul 24, 2025 07:01
560
0
Într-o ediție a emisiunii „Campionii educației”, moderatoarea Magdalena Stanciu a vorbit cu patru tinere – Cornelia, Ioana, Maria și Natalia -, viitoare cadre didactice. Fetele învață la Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”, București, iar la emisiune au fost invitate să povestească despre un proiect din care au inventat un joc pentru elevi. Este un joc educativ și distractiv, care dezvoltă spiritul de observație, cultivă răbdarea și îmbunătățește memoria, este un exemplu de îmbinare creativă între învățare și distracție. Proiectul inventat de aceste patru tinere se numește „Animemo” și educă mai multe abilități cognitive tinerilor: îmbunătățește viteza de calcul, e un joc de masă, cald, și dezvoltă emoțiile, le formează competențe ca la maturitate copilul să se descurce în viață, individual sau în echipă, le ajută să conștientizeze că viața este o competiție din care poți să câștigi, dar și să pierzi. Cu alte cuvinte, un joc care educă și poate, în așa mod, pe mulți copii ar putea să-i îndepărteze de telefon sau tabletă, acestea plafonându-le mintea cu distracții sau aparențe senzaționale și deloc utile. Așadar, educația prin joc, ușor de asimilat și raportată în mod direct la creșterea intelectuală, demonstrează că educația modernă poate fi creativă, profundă și atractivă.
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit nu a fost doar miracolul jocului urmașelor lui Arhimede – acea strălucire aparte a minții care dă viață rezolvării problemelor și descoperirilor neașteptate –, ci, în special, felul lor de a vorbi despre acest proces. Cu o modestie autentică, fără pretenții sau infatuare, ele reușeau să transmită bucuria cunoașterii și a descoperirii fără să simtă nevoia de a striga ostentativ „Evrika!” doar pentru a aduna vizualizări sau a aduna cât mai multe like-uri. Pentru ele această pasiune sinceră, dublată de o atitudine matură, contrastă puternic cu superficialitatea atât de prezentă în lumea digitală de azi. Tocmai această simplitate elegantă și profundă a unui tânăr în felul de a-și povesti drumul către maturitate mi s-a părut cu adevărat memorabilă.
Fiecare din cele patru liceene povestea ce a câștigat personal în urma realizării acestui proiect. Maria, de exemplu, a învățat cât de importantă este răbdarea. Până acum ea credea că le știe pe toate, că are răspuns la toate întrebările, că adulții nu îi înțeleg intențiile, că… De fapt, neînțelegerile dintre generații nu sunt o noutate, mai ales, când adolescența te împinge să crezi că ești heliocentric. Maria a învățat altceva ce îi va fi de folos în viitor: la maturitate nu trebuie să-ți pierzi inocența!
Invitatele emisiunii „Campionii educației” sunt viitoare profesoare, cel puțin, asta au declarat ele că vor să continue studii temeinice în pedagogie. Au rostit hotărât intenția că profesia aceasta clasică, rămâne a fi nobilă, nu neapărat atractivă, la modă sau profitabilă, dar sunt determinate să o urmeze. Sunt primele la carte, învață din plăcere, acordă prioritate inteligenței cultivate, nu rămân doar la cea nativă. Cornelia, Ioana, Maria și Natalia au ales drumul Emausului și, la rândul lor, vor ajuta sute, mii de copii, să privească existența prin lumina cărții, a culturii, a inteligenței.
Aproape de întristare, de o dramă a prezentului în care crește și se educă generațiile de azi, mă simt atunci când văd la TV, merg pe stradă (vorba lui Octavian Paler - „îmi iubesc țara când nu mă uit la televizor și nu merg pe stradă”), când am în fața mea elevi la clasă, care nu știu să stea în bănci și nici nu le place, trăiesc în paralel cu realitatea, au o ură viscerală, susținuți de părinții lor, față de profesori, care în virtutea profesiei lor au cerințe. Mulți din ei nu au deschideri către carte, către studii și nu mai solicită bibliografii, fiindcă modelele lor sunt personajele de pe net, a căror frumusețe photoshopată face să creeze cultura divertismentului. Asta se poate vedea când nici eșecul unui examen astăzi nu mai emoționează, fiindcă există și o a doua șansă. Este firesc acest mod de gândire pentru cei, care au convingerea că educația este o cale regală, iar regalitatea se moștenește. Ceea ce ne poate îngrijora este dacă s-a pierdut sau (încă) nu fidelitatea față de valoarea cărții, a școlii și a importanței lor în viață.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 401
Susține Natura.md: Devino Patron!
