GAVRIL STALIN
natura.md
Mai 27, 2026 08:47
205
0
Sosise în Chișinău o delegație de scriitori finlandezi în frunte cu președintele Uniunii Scriitorilor din Finlanda, la un simpozion, pe care îl organizase Uniunea Scriitorilor din Moldova.
Eram consultant la secția de dramaturgie a Uniunii. Intră în cabinet la mine Liviu Damian - secretarul Uniunii Scriitorilor pentru legături și creație a tineretului. Începuse cu o deosebită exaltare și plin de gravitate:
- Ți se încredințează o misiune foarte importantă și de mare răspundere!
- Care-i? l-am întrebat.
- Să te duci cu scriitorii finlandezi la muzeul „Iskra”, să-i însoțești și să le explici rolul pe care l-a jucat prima gazetă comunistă, care se edita înainte de revoluție, la noi, în Chișinău!
- Nu pot, i-am răspuns, să îndeplinesc această misiune de mare importanță.
- De ce nu poți? Cum nu poți? N-ai studiat istoria URSS?! se înfipse Liviu cu privirea în făptura mea nenorocită, care nu-mi dădeam seama de importanța misiunii ce mi se încredința.
- N-am făcut școala de ghid pentru muzee, am mai adăugat.
S-a înfuriat și m-a prevenit că se vor lua măsurile cuvenite pentru nesupunere.
Eram numai în doi.
I-am făcut semn să se apropie de mine și cu un glas înădușit i-am spus în șoaptă:
- Eu dispun de un mare secret de stat și-mi este interzis de a mă întâlni cu cetățeni din țări străine. Mi-am depus iscălitura pe un document, acolo, știi tu unde, iar în sinea mea mi-am zis: „Ți-ai găsit pionier „timurovist” căruia să-i încredințezi misiuni de mare răspundere!”
M-a privit lung, ca și cum voia să descopere acel mare secret de stat de care dispuneam eu.
- Nu ar fi mai bine să duceți delegația de scriitori finlandezi la sovhozul „Romanești”, unde este o fabrică de vinuri bune și o baie finlandeză luxoasă?! i-am sugerat lui Liviu Damian.
- Bine, idee bună! lovi el cu o mână în dosul palmei și ieși repede din cabinet.
Delegația de scriitori finlandezi a plecat în sovhozul „Romanești”.
Acolo, li s-a arătat fabrica de vinuri, au fost primiți în sala de degustații. Apoi li s-a arătat și baia finlandeză.
- Aici, vin tractoriștii și agricultorii, după lucru, să facă baie. Fiindcă în câmp, unde lucrează, e mult praf, începu ghidul special al sovhozului să le explice după un program special.
- Colosal! exclamă un scriitor finlandez. Asta mai înțeleg grijă pentru oamenii muncii.
Au băut vin și au făcut baie în baia finlandeză scriitorii finlandezi, unde făceau baie numai secretarii comitetului raional de partid și demnitarii de la Chișinău când veneau să inspecteze gospodăria unde era mult praf.
Delegația de scriitori finlandezi a plecat. Nu știu dacă au înțeles ei ce-i cu baia finlandeză în sovhozul „Romanești” sau de ce stau afișate în Chișinău denumirile: la magazinul de cârnațuri - „Victoria”, iar la cel de brânzeturi - „Gloria”?
- Dar nici noi, scriitorii moldoveni, nu putem scrie o piesă sau o povestire umoristică despre rolul băii finlandeze din sovhozul „Romanești” în relațiile cu străinii.... am spus față de cei câțiva scriitori care veniseră deja la o ședință a secției de dramaturgie. Dramaturgii se adunau cu greu, și noi, ca să nu degradăm în țara noastră mare și în republica noastră înfloritoare, ne mai distram câte o țâră, ca să nu prindem floare. Trebuia să vină și reprezentanți de la ministerul culturii, fiindcă tema discuției la ședința secției era „Realitatea vieții, oglindită în dramaturgia noastră națională”. Dar, deocamdată, erau de față numai Nicolae Esinencu și Dumitru Matcovschi. Le-am povestit despre cazul cu scriitorii finlandezi și baia finlandeză din sovhozul „Romanești” și i-am întrebat:
- Cum am putea să oglindim într-o piesă acest caz năstrușnic și metodele noastre de a induce lumea în eroare?
Nicolae Esinencu râse și-mi spuse :
- Încearcă! Iată, ai un caz concret! Ai material!
- Ei, și ce, dacă ai un caz concret? izbucni Dumitru Matcovschi. Iată eu știu un caz! Când eram elev, a venit la școala noastră o mulgătoare, care fusese delegat la Congresul partidului comunist, la Moscova. Și ce crezi că ne-a povestit ea: Dragii mei copii, la acest Congres, la care am participat, am aflat că pe tovarășul Stalin nu-l cheamă Iosif, ci Gavril! Toți, care ieșeau la tribună, spuneau: „Gavril Stalin! Gavril Stalin! Gavril Stalin! Iată, ăsta-i adevărul, dragii mei copii....” Și am crezut-o. Abia pe urmă, am descoperit că ea nu cunoștea limba rusă și cuvântul „govoril” îl atribuia numelui lui Stalin „Gavril”.
Am izbucnit toți în râs. I-am spus lui Matcovschi:
- Scrie un foileton.
- Un foileton, spuse cu regret Dumitru Matcovschi. Un foileton despre un delegat al Congresului partidului comunist din URSS! Cine îl publică?!
Pe bună seamă. Cine putea să publice foiletonul sau piesa?
Eram la 3 iunie, 1976. Am scos acum, din zilnicul „Eu și lumea” schița umoristică despre baia finlandeză și „Gavril Stalin”, pe care o notasem atunci, cu niște comentarii, despre delegații, care plecau la congrese, pentru a hotărî soarta țării.
Autor: Alexei Marinat
Articol publicat în revista NATURA, nr. 411
Susține Natura.md: Devino Patron!
