(Z)Aheea, un copil frumos și adorabil
natura.md
Iun 27, 2025 05:17
135
0
Fata președintelui i-a uimit pe mulți. Însoțită de două doamne (cel puțin așa s-a văzut în cadru), condusă de ele până în balconul Parlamentului, unde tatăl ei avea să fie învestit și să depună jurământul, Aheea Dan, în vârstă de 9 ani, a privit cuminte ceremonia de învestire a noului președinte. E prea frumos să vezi așa ceva în asemenea secol, din care sunt evacuate educația și morala. O copilă, îmbrăcată într-o rochiță albă, cu bune maniere, fără să lase vreun siaj de fițe, a mers elegant pe coridorul lung al Sălii Unirii.
S-a uitat cu atenție și respect, dar mai ales cu o curiozitate inocentă de copil bine crescut, la oamenii din jur, considerați de noi, respectiv de ea, importanți și capabili să conducă o țară, la solemnitatea momentului, dar și la tatăl ei - acum, nu doar părintele pe care îl știe de acasă, ci omul care urma să devină președinte. În ochii ei, mândria era discretă, dar sinceră, ca o lumină calmă care îi mângâia fața și-i cuprindea chipul solemn de copil frumos și adorabil. Nicio grimasă, niciun gest ostentativ, doar o prezență demnă și surprinzător de matură pentru vârsta ei.
Apariția Aheei a fost, fără îndoială, un simbol tăcut al unei noi generații. Nu a rostit niciun cuvânt, dimpotrivă, la semnul tatălui că trebuie să plece din sală, pașii ei gingași au înfruntat câteva trepte ale sălii. Prezența ei a transmis un mesaj profund: viitorul aparține celor care știu să pășească cu simplitate și eleganță, fără zgomot, fără gesturi sau mofturi de copil, dar cu forța unui caracter frumos format.
Pentru cei care au privit scena, nu a fost vorba doar despre o învestire politică, ci și despre o lecție de discreție, bun-simț și noblețe copilărească. Într-o lume dominată de imagini stridente și apariții calculate, Aheea Dan a reamintit tuturor că naturalețea, atunci când vine din educație și echilibru, este mai impresionantă decât orice spectacol regizat.
Prima lună de vară aduce tuturor copiilor de pe planetă o bucurie, o sărbătoare a lor, pentru că marchează începutul unei perioade de libertate, joacă și multă liniște, lipsită de griji. Cu vacanța în față și zilele lungi, pline de soare, copiii simt că lumea le aparține. Nu mai sunt grăbiți de teme sau treziri matinale, iar timpul pare să curgă altfel - mai lent, dar mai plin de momente frumoase. Ce le lipsește astăzi copiilor, tinerei generații? Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar copiii de azi sunt crescuți într-un context diferit de cel al generațiilor trecute. Tehnologia, viteza cu care circulă informația și ușurința accesului la orice tip de conținut par să le ofere tinerilor tot de ce ar avea nevoie. Și totuși, ceva esențial pare că le lipsește.
Dincolo de abundența de resurse materiale și digitale, copiii de azi duc lipsa unor repere clare, a unor modele autentice. Lipsa dialogului sincer între generații a creat o prăpastie dureroasă: bunicii nu mai sunt ascultați, părinții sunt adesea prea ocupați, iar profesorii – în ciuda eforturilor lor – par să piardă teren în fața rețelelor sociale sau a influencerilor efemeri.
Școala românească, deși afectată de numeroase reforme, lipsuri și adaptări forțate, încă are misiunea nobilă de a educa. Chiar dacă și-a pierdut din rigoarea și coerența de altădată, continuă să formeze caractere și să transmită valori. Profesorii devotați, elevii curioși și părinții implicați mai pot, împreună, să țină aprinsă flacăra educației.
Îngrijorător este însă faptul că, în multe cazuri, valorile morale – cum ar fi respectul, bunul-simț, responsabilitatea și buna creștere – sunt înlocuite de obrăznicie, superficialitate sau dorința de afirmare pe căi rapide și fără prea mult efort. Nu toți tinerii sunt așa, desigur, dar mediul în care cresc îi împinge uneori spre modele greșite, spre ideea că succesul rapid este mai valoros decât munca cinstită și caracterul solid.
Și totuși, eu mai cred în tânăra generație. Mulți dintre ei sunt conștienți, sensibili, talentați și dornici să construiască o lume mai bună. Au nevoie doar de sprijin, de încredere și de exemple vii. Dar au nevoie și de predicile adulților, dacă ele au esență și sunt bine argumentate. Dacă acești tineri mai moștenesc și rădăcini prin educație, și aripi prin încurajare, vor putea, într-adevăr, să ducă pe umeri existența viitorului.
Ajunge să umplem văzduhul cu vorbe. Copiii au nevoie de căldura celor mai mari, de puterea cuvântului și a faptelor noastre, de o coloană verticală puternică pe care să o moștenească. Câtă libertate poate duce un copil și la ce-l ajută atunci când îi este dată în exces?
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 400
Susține Natura.md: Devino Patron!
