Onițcani, un sat cu o sută de izvoare
Este un om amabil, mereu disponibil să răspundă la telefon, chiar și atunci când timpul nu-i prea îngăduie. E în stare să te conducă prin sat și să-ți arate fiecare uliță, chiar dacă agenda zilei îi este ticsită de activități care nu pot fi amânate: întâlniri cu oamenii, ședințe, uneori neanunțate, și alte treburi administrative. Cam așa s-ar putea contura portretul unui primar tânăr, ales cu încredere de locuitorii satului Onițcani, raionul Criuleni.
Un fiu al satului, în slujba comunității
Sătenii au ales să-și încredințeze destinele unui fiu al satului, oferindu-i votul lor de încredere, dar și o mare responsabilitate: aceea de a gospodări cu grijă și pricepere ceea ce i s-a încredințat, de a valorifica fiecare bănuț din bugetul local și de a înmulți, prin muncă și chibzuință, darurile pe care Dumnezeu le-a pus în mâinile celor chemați să conducă. Numele său este Igor Dodon și se află la primul mandat de primar. Coincidența cu un nume cunoscut îți fură un zâmbet, dar îți stârnește și curiozitatea de a-l cunoaște.
Odată ce am ajuns în Onițcani, domnul primar îmi povestește cu însuflețire despre tot ce se mișcă, se schimbă și înfrumusețează localitatea sa. Este prietenos cu oamenii, apropiat de școală, de muzeu, de cele o sută de izvoare ale satului și de tot ceea ce dă identitate acestui loc. Își dorește ca faptele sale să fie în armonie cu aspirațiile comunității și cu nevoia de a găsi soluții pentru problemele satului. Aceasta este misiunea pe care și-a asumat-o, iar Igor Dodon încearcă să o împlinească prin fapte.
Deocamdată, se lasă cunoscut cu discreție și respect, amintindu-și – nu fără puțină stăruință din partea noastră, mânați de curiozitatea și misiunea jurnalistică – de anii studenției și de călătoriile prin Europa, în căutarea unui rost în viață. Tinerețea sa are un parcurs demn de o poveste. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, după care a cunoscut mai multe țări, printre care Grecia, Islanda, Anglia.
A întâlnit oameni, a descoperit mentalități și feluri diferite de a privi lumea, a observat respectul pentru libertate, pentru valorile naționale și pentru comunitate, atât de vizibil în unele dintre vechile civilizații europene. Toate aceste experiențe le-a adunat în suflet și în gânduri, întorcându-se acasă, mai aproape de părinți, dar și cu dorința de a aduce în Onițcani ceva din modelele de viață și de bunăstare pe care le-a descoperit și pe care mulți oameni și le doresc ca în afară. S-a apucat de treabă, iar faptele primarului se văd în multe din ceea ce a realizat: 7 km de drum reparat, sistemul de canalizare e un proces de lucru la care mai necesită timp să fie definitivat, îmbunătățirea condițiilor de la școală, grădiniță, muzeu și tot ce stă în putința Primăriei.
Satul copilăriei sale este renumit pentru cele o sută de izvoare. Igor Dodon le cunoaște fiecare șuviță de apă și își propune să le amenajeze pe toate, redându-le frumusețea și rostul în viața comunității. Iar pentru a marca bucuria acestei împliniri și a-i aduna pe săteni într-o mare horă a bucuriei, își dorește să organizeze un festival care să ducă faima frumoasei localități și dincolo de hotarele ei, către alte meleaguri și alte neamuri.
Vatra Neamului - un muzeu ridicat din dragoste pentru rădăcini și tradiții
La Onițcani, dragostea pentru trecutul satului a prins contur într-un muzeu care adună peste o mie de obiecte vechi. Inițiatoarea acestui proiect este Tatiana Ghilețchi, o fiică a satului care și-a transformat dorul de casă și pasiunea pentru tradiții într-o adevărată misiune de păstrare a patrimoniului local.
Originară din Onițcani, Tatiana Ghilețchi a petrecut o perioadă îndelungată departe de casă. Revenirea în țară a făcut-o să-și redescopere și mai profund dragostea pentru neam, limbă și glia strămoșească. Dorința de a se implica în viața comunității a apropiat-o de copii și tineri, alături de care a început să realizeze diverse proiecte.
A creat și amenajarea muzeul satului, căruia i-a dat numele sugestiv „Vatra Neamului din Valea cu 100 de Izvoare”.
Ideea nu a apărut întâmplător. Tatiana era deja o pasionată colecționară de obiecte vechi, adunate de la bunici, mătuși, rude și oameni din localitate. Multe dintre acestea erau păstrate în depozite și scoase doar cu ocazia unor expoziții sau activități culturale. Cu sprijinul primarului localității și printr-o frumoasă colaborare, proiectul a prins viață. La 28 septembrie 2024, muzeul și-a deschis oficial ușile. Astăzi, muzeul adăpostește peste 1.000 de exponate, după estimarea Tatianei Ghilețchi, și este organizat în două secții: „Ograda țăranului” și „Casa Mare”.
Prima secție reconstituie universul gospodăriei țărănești de odinioară. Aici pot fi admirate unelte și obiecte folosite în viața cotidiană, coșuri împletite din lozie, ulcioare din lut, ustensile de țesut, covoare, prosoape, țoale și lăicere. Un loc aparte îl ocupă războiul de țesut, moștenit de la bunicii din partea soțului, precum și un covor tradițional lucrat manual, a cărui vechime depășește 150 de ani.
O altă componentă importantă a patrimoniului o reprezintă mărturiile despre personalitățile și oamenii gospodari ai satului, precum sunt pictorul și graficianul Simion Zamșa, cântăreața de operă Valentina Calistru, Iosif Varticean, academician în domeniul chimiei, Alexandra Culava, meșter popular. Printre poveștile care merită să fie descoperite se află și cea a familiei Ipatii, o veche dinastie de meșteșugari din Onițcani. Doi frați, unul lemnar și celălalt fierar, aveau cândva propriul atelier și ucenici cărora le transmiteau tainele meseriei.
Muzeografa păstrează cu grijă două fotografii originale ale familiei, primite în dar de la un urmaș al acesteia, care i-a încredințat și o rugăminte: să le păstreze și să le vorbească celor mici despre oamenii care au contribuit la istoria satului.
Tot aici se regăsește o galerie dedicată învățătorilor care au activat de-a lungul timpului la școala din Onițcani, un panou comemorativ al veteranilor celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și o colecție de fotografii ale izvoarelor localității.
Cea de-a doua secție, amenajată ca o Casă Mare, aduce în fața vizitatorilor frumusețea interiorului tradițional. Aici se păstrează icoane donate de localnici, costume naționale, năframe, șale, batiste, țesături, perne și rochii de mireasă din anii 1960-1970. O colecție aparte este cea a păpușilor vechi, aduse de oamenii din sat chiar și deteriorate, apoi restaurate și îmbrăcate de muzeografă în costume naționale.
Aproximativ 70 la sută dintre obiectele muzeului provin din colecția personală a Tatianei Ghilețchi și din moștenirea familiei sale. Celelalte au ajuns aici prin donațiile oamenilor care au înțeles că lucrurile vechi nu trebuie aruncate, ci păstrate ca mărturii ale trecutului.
Activitatea muzeului este completată de proiecte culturale, participări la festivaluri locale și regionale, expoziții și acțiuni de comemorare. În 2025, muzeografa a reușit să dezvolte un alt proiect important – un centru de meșteșuguri, unde copiii se întâlnesc săptămânal pentru a învăța să împletească, să brodeze și să confecționeze diverse obiecte.
În ciuda provocărilor, școala își crește generațiile cu grijă
Cu 194 de elevi și un colectiv de 17 cadre didactice, Gimnaziul din Onițcani este una dintre instituțiile de învățământ cu un număr considerabil de copii din raion. Dincolo de cifre, școala înseamnă o comunitate care încearcă să țină pasul cu cerințele educației moderne, să-și îmbunătățească infrastructura și să le ofere elevilor posibilitatea de a se afirma atât la învățătură, cât și prin activități culturale și artistice.
La conducerea instituției se află Valentina Cuciuc, profesoară de geografie, care exercită funcția de directoare al patrulea an. Aceasta vorbește cu satisfacție despre colectivul didactic și despre atmosfera din școală, pe care o consideră primitoare. Un pas important în îmbunătățirea condițiilor l-a constituit renovarea acoperișului, realizată în 2025 prin intermediul proiectului „Satul european”, ediția a II-a, cu sprijinul administrației publice locale și al partenerilor implicați.
„Chiar mulțumesc domnului primar că a acceptat provocarea și a mers prin greutăți, dar, în final, am ajuns la un produs bine făcut”, menționează directoarea.
Un loc aparte în viața școlii îl ocupă biblioteca, amenajată ca un spațiu prietenos, unde elevii vin pentru a citi și comunica în pauze. Bibliotecara Valentina Iacub este printre cărți din anul 1978, iar în cei 48 de ani, dna bibliotecară le-a arătat elevilor exemplul propriu al dragostei de lectură.
Și sălile de clasă sunt amenajate. Cele de la treapta primară beneficiază de o atenție deosebită și de contribuția părinților, implicați în crearea unor condiții cât mai bune pentru cei mici. La treapta gimnazială, instituția a obținut dotări prin proiecte și programe ale Ministerului Educației. Unele săli dispun de televizoare și proiectoare, însă administrația își propune să extindă accesul la tehnologii informaționale și interactive, fiind depus un nou proiect în acest sens.
Dacă la capitolul spații de învățare s-au făcut progrese, terenul de sport rămâne o problemă care necesită soluții. Amenajat în jurul anului 1970, odată cu funcționarea școlii în actualul sediu, acesta are nevoie de renovare.
Istoria instituției este și ea una cu mai multe etape. Actuala clădire funcționează din 1970, când școala avea statut de școală medie. În 2005, instituția a devenit Liceul Teoretic Onițcani, statut pe care l-a păstrat timp de zece ani. În 2015, pe fondul schimbărilor de regulament și al reducerii numărului de elevi, a revenit la statutul de gimnaziu.
Promovarea elevilor nu se limitează doar la rezultatele școlare. Gimnaziul pune accent și pe dezvoltarea talentelor artistice. În instituție activează două cercuri vocale, inclusiv un ansamblu folcloric, iar copiii participă și la activități de dans organizate la Casa de Cultură. Viața școlii este completată de activități tematice și sărbători devenite tradiție. Printre acestea se numără „Toamna de Aur”, organizată în fiecare an, precum și manifestările dedicate sărbătorilor de iarnă și altor momente importante din calendarul școlar.
Un motiv de satisfacție pentru administrație este și activitatea Consiliului Elevilor, care funcționează de doi ani, fiind coordonat de Tamara Bordeian. Implicarea elevilor în viața instituției contribuie la dezvoltarea spiritului de inițiativă, a responsabilității și a participării la activitățile comunitare.
Biserica din Onițcani, o zidire a credinței și a dragostei
Biserica din satul Onițcani este un vechi monument istoric, o mărturie vie a credinței, dăruirii și dragostei pentru Dumnezeu. Cu o arhitectură impresionantă, lăcașul a fost ridicat prin grija și contribuția unui boier localnic, Nicolae Zagur, piatra de temelie fiind pusă la 24 iulie 1888, iar lucrările fiind încheiate la 24 mai 1892.
Doar patru ani au fost necesari pentru a înălța o biserică atât de impunătoare. Patru ani de muncă, jertfă și dăruire, într-o vreme în care totul se făcea cu mâinile, cu ajutorul carelor trase de boi și cu mijloace puține. O asemenea zidire nu putea fi înălțată decât dintr-o dragoste nemărginită și dintr-o credință puternică.
Istoria bisericii o cunoaște îndeaproape părintele Ioan, parohul care slujește aici din anul 1994. De peste trei decenii, părintele își împlinește misiunea cu aceeași dragoste și credință, purtând în suflet grija acestui sfânt lăcaș și a comunității pe care o păstorește.
Biserica a trecut printr-o soartă nemiloasă, asemenea multor lăcașuri de cult, în anii ateismului feroce, când credința a fost prigonită, iar valorile spirituale desconsiderate. Cu toate acestea, ea a rămas în picioare, păstrând în zidurile sale amintirea generațiilor care i-au trecut pragul.
Astăzi, părintele Ioan continuă să-i slujească altarului cu devotament, simțind că a fost chemat de Dumnezeu în acest sat, unde a prins rădăcini. Iar biserica din Onițcani este pentru localnici un loc în care credința le aduce liniște și speranță.
Autoare: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 417
Susține Natura.md: Devino Patron!

