Moștenirea naturală: s-o cunoaștem și s-o valorificăm
natura.md
Iul 20, 2026 11:38
24
0
Dragi cititori,
Biodiversitatea R. Moldova este mai mult decât un inventar de specii și habitate – ea reprezintă însăși identitatea naturală a țării. Într-un spațiu geografic relativ mic, R. Moldova reunește păduri, stepe, lunci și râuri care dau viață unei diversități biologice surprinzătoare. Această bogăție naturală nu este doar un motiv de mândrie, ci și o resursă vitală pentru sănătatea mediului și pentru bunăstarea comunităților: aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, fertilitatea solului și echilibrul ecosistemelor depind de ea.
De-a lungul timpului, eforturile de conservare au evoluat de la inițiative punctuale la politici și strategii naționale, în acord cu standardele internaționale. Rezervațiile naturale, ariile protejate, implicarea comunităților și colaborarea cu organizații internaționale au marcat pași importanți în această direcție. Totuși, presiunile antropice, schimbările climatice și resursele limitate rămân provocări majore, punând la încercare capacitatea noastră de a proteja acest patrimoniu.
Mă bucur mult că în paginile revistei NATURA, cititorii vor avea posibilitatea să descopere o serie de articole dedicate biodiversității R. Moldova – o incursiune publicistică în istoria conservării, în succesele și dificultățile întâmpinate, în activități de reconstrucție ecologică, dar și în frumusețea naturii care ne înconjoară. Aceste materiale vor oferi nu doar o radiografie a trecutului și prezentului, ci și un prilej de reflecție asupra viitorului: cum putem păstra și valorifica această moștenire naturală pentru generațiile ce vin.
Arcadie Capcelea, doctor habilitat,
ex-ministru al Mediului
Conservarea naturii în Basarabia până în 1918
Natura a făcut dintotdeauna parte din mitologia și psihologia românilor. Folclorul, oglinda sufletului poporului, arată o legătură organică și un cult al băștinașilor față de Natura-Mamă. În cântece, povești și tradiții, pădurea, râul sau câmpia nu sunt doar decor, ci personaje vii, protectoare și sacre. Această percepție ancestrală a inspirat încă de la primii voievozi măsuri de ocrotire a diversității naturale, confirmând o înțelegere profundă a nevoii de protecție a biodiversității. Astfel, chiar dacă mărturiile scrise din Evul Mediu sunt puține, totuși avem câteva repere documentate, care confirmă că domnitorii Moldovei au înțeles valoarea naturii și au instituit reguli pentru a o apăra.
Un punct de început atestat documentar îl constituie domnia lui Alexandru cel Bun, care, în 1421, l-a primit pe călătorul francez Gilbert de Lanne și a vizitat împreună cu acesta rezervațiile de la Buhotin și Țuțora, aflate pe malurile Prutului. Acest episod arată că protecția naturii a mers odată cu începuturile statului medieval moldovenesc și a rămas o constantă, indiferent de vitregiile istoriei și de destinul dramatic al Moldovei istorice, apoi al Basarabiei după 1812.
Un exemplu notabil este „legea braniștii”, semnată în vremea lui Ștefan cel Mare. Aceasta interzicea vânătoarea, pescuitul sau pășunatul vitelor în anumite zone, transformându-le în adevărate sanctuare naturale. Cei care încălcau legea erau aspru pedepsiți, semn că protecția biodiversității era luată în serios chiar și atunci.
De asemenea, moșia Țuțora, aflată pe malurile Prutului, era cunoscută pentru frumusețea peisajului și pentru calitățile curative ale apei. Locul a fost vizitat de călători străini și preferat de domnitori ca spațiu de odihnă, ceea ce arată că natura era apreciată nu doar pentru resurse, ci și pentru valoarea sa culturală și recreativă.
În secolele următoare, protecția pădurilor a devenit o preocupare practică. La începutul secolului al XIX-lea, autoritățile ruse surprinse de tăierile masive ale codrilor pentru flota maritimă țaristă, au impus reguli stricte pentru conservarea stejarilor seculari folosiți la construcția de nave. Zone întinse din Codri și de-a lungul Prutului au fost protejate, ceea ce a permis supraviețuirea unor stejari bătrâni până astăzi.
Totuși, până la începutul secolului XX, ideea de conservare a biodiversității nu era încă o prioritate pentru Basarabia. Abia odată cu mișcările internaționale de protecție a naturii, au apărut inițiative locale, precum fondarea Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe Naturale din Basarabia, care a adus în discuție crearea de rezervații naturale și a conectat regiunea la rețeaua europeană de idei ecologice.
Astfel, chiar dacă pașii au fost timizi și fragmentari, începuturile conservării naturii în Basarabia până în 1918 arată că respectul pentru mediul înconjurător are rădăcini adânci în istoria noastră și se leagă organic de cultura și spiritualitatea poporului.
Articol publicat în revista NATURA, nr. 413
Susține Natura.md: Devino Patron!
