Ilinca, eleva care citește, visează și scrie povești
natura.md
Oct 21, 2025 10:24
652
0
Ilinca Sîrbu este elevă în clasa a VI-a la Liceul „Liviu Deleanu” din Chișinău. S-a născut să aducă bucurie în jur, pentru că mama ei Mihaela a adus-o pe lume pe 5 octombrie, de Ziua Internațională a Educației. Sărbătoarea și-a revărsat toate binecuvântările în sufletul și mintea Ilincăi, fiindcă de mică, a observat mama ei, pedagog de profesie, că, după ce adormea păpușile, lua o carte de povești și citea până adormea cu ea, strângând-o în brațe. A crescut în lumea personajelor, a basmelor, a avut timp și să obosească de jocurile copilăriei, a crescut cu dragostea bunicilor, alergând verile în curtea lor, a împletit colaci și sarmale împreună cu bunica, iar acum, când adolescența îi întinde brațele să urce pe celelalte trepte ale vieții, știe să împartă timpul între real și util.
O discuție cu Ilinca este pentru mine un refugiu în al cincilea anotimp – copilăria. Fetița de 11 ani povestește cu sinceritate și modestie, cu aerul curat de munte al inocenței, despre zilele de școală, despre colegii ei, despre orele interesante, mai ales, la obiectele ei preferate. Cuvintele ei au o simplitate care dezarmează și o candoare care mă face să uit de lumea grăbită a adulților. Ascultând-o, mă regăsesc pe mine cel de altădată, când timpul curgea altfel și când fiecare zi aducea o mică minune.
Dirigintei ei răbdătoare Cristina Jalbă, sau doamna psiholog al școlii, nu-i este ușor să țină în frâu o clasă cu multe caractere, la o vârstă când curiozitatea este neobosită și energia pare inepuizabilă. Cu toate acestea, reușește să aducă echilibru în mijlocul furtunii de întrebări, râsete și idei care se nasc la fiecare pas. Ilinca vorbește despre ea cu respect și admirație, ca despre cineva care nu doar predă lecții, ci le face să prindă viață. Limba română este printre disciplinele ei preferate, iar profesoara Tatiana Cornelciuc reușește să transforme fiecare lecție într-o călătorie prin povești, cuvinte și imaginație. Ea le insuflă elevilor nu doar dragostea pentru lectură, ci și curajul de a-și exprima gândurile și emoțiile în cuvinte proprii. Lecturile, căreia Ilinca le dă importanță, o ajută să simtă că fiecare oră de română este o fereastră spre o lume în care se regăsește. La geografie, cu doamna Valentina Bujeniță, călătoresc prin munți, pe continente îndepărtate, deocamdată, prin imaginația hărților, a proiectelor, a lucrului de cercetare. Iar la istorie, obiectul ei de suflet, profesoara Valentina Talchiu reușește să readucă la viață domnitori, epoci și evenimente, într-un mod atât de captivant încât trecutul pare prezent. Mintea curioasă a fetei este atentă la orice detaliu, ca și cum istoria ar fi o poveste fără de sfârșit, la fel cum și personajele istorice devin eroii ei.
Despre colegii de clasă are cuvinte frumoase, deși ei îi place să se retragă într-o carte. Preferă compania cărții, pentru că aici găsește mai multă liniște și siguranță că poveștile nu o vor răni, nu o vor trăda, că fiecare pagină o primește cu blândețe și îi oferă răgazul de a visa. Printre rânduri, Ilinca descoperă lumi în care binele învinge, în care prietenia e necondiționată și unde fiecare erou poartă, într-un fel, ceva din ea. Această lume poate că îi pare mai apropiată de sufletul ei și datorită unei amintiri frumoase, așezată temeinic în sufletul ei - prima carte pe care a citit-o a fost cadou de la mama ei.
Fiind mereu în lumea cărților, Ilinca are idei să scrie și ea. Gândurile îi zboară repede, iar în mintea ei se nasc personaje, dialoguri și întâmplări care abia așteaptă să prindă viață pe hârtie. Scrie ceva în engleză, mintea ei evadează spre alte zări, iar povestea va fi despre două zeițe, care au împărțit o planetă în două. O călătoare dintr-o altă lume, auzind despre isprava acestora, împreună cu un pui de om, o prietenă mică, și-au luat misiunea să întâlnească aceste zeițe. Vom urmări finalul cărții ca să vedem pe unde mai călătoresc micii prinți din secolul al XXI-lea.
Ilinca Sîrbu este o elevă promițătoare, cu un suflet sensibil, o minte curioasă și o imaginație bogată. Prin felul ei de a fi – sincer, modest și mereu dornic să învețe – lasă în urmă o lumină caldă și o impresie frumoasă. Dacă va continua să creadă în visurile ei și să muncească așa cum o face acum, cu siguranță va ajunge departe. Ilinca nu e doar o elevă bună, ci și un om în devenire, cu un drum luminos înainte.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 404
Susține Natura.md: Devino Patron!
