Conservarea biodiversității în Basarabia (1812-1917)
Istoria protecției naturii în Basarabia intră în paradigma tendințelor europene, acum două secole. Măsuri de conservare a pădurilor dintre Prut și Nistru datează încă de la începutul secolului al XIX-lea. Ele nu au fost motivate de preocupări ecologice, ci de interese economice și militare: autoritățile imperiului rus căutau stejari de calitate pentru construirea navelor flotei de la Marea Neagră. Tăierile erau supravegheate strict, iar de-a lungul râurilor au fost instituite zone unde defrișările erau interzise. Dincolo de scopul lor practic, aceste măsuri au avut și un efect benefic: au permis supraviețuirea unor sectoare de păduri bătrâne și a numeroși stejari seculari din Codrii Moldovei și din luncile Prutului – adevărate relicve ale peisajului natural de odinioară.
Cu toate acestea, ideea ocrotirii naturii în diferite forme avea să apară abia la începutul secolului al XX-lea, sub influența mișcării europene de conservare a patrimoniului natural. În Basarabia, această schimbare de viziune este legată de numele baronului Alexandru Stuart, unul dintre pionierii cercetării naturii și ai protecției biodiversității. La inițiativa sa a fost înființată Societatea Naturaliștilor și Amatorilor de Științe Naturale din Basarabia, care a devenit principalul centru de promovare a cercetării și ocrotirii naturii. Societatea întreținea legături cu mari savanți ai vremii din Sankt Petersburg, Moscova și din alte centre științifice, contribuind la aducerea în Basarabia a celor mai noi idei privind conservarea patrimoniului natural. Pentru prima dată, protecția naturii începea să fie privită nu doar ca o necesitate practică, ci ca o responsabilitate științifică și civică.
Prima mare acțiune de protecție a Societății a vizat depozitele paleontologice din apropierea localității Taraclia. Cercetările au demonstrat existența aici a unuia dintre cele mai importante zăcăminte de fosile ale faunei hiparionice din lume. Pentru a salva acest patrimoniu științific, Societatea a cumpărat terenurile pe care se aflau depozitele, transformându-le într-un veritabil obiectiv aflat sub protecție. Din păcate, izbucnirea Primului Război Mondial a întrerupt atât cercetările, cât și activitatea de conservare începută cu atâta entuziasm.
Un moment de referință în istoria protecției naturii din Basarabia l-a constituit ședința Societății din 30 octombrie 1912. Atunci, medicul și naturalistul E. Miller a prezentat comunicarea Despre ocrotirea monumentelor naturii, primul program coerent de conservare a naturii formulat pe aceste meleaguri. El avertiza că omul modifică natura într-un ritm fără precedent și că numeroase peisaje, specii și ecosisteme riscă să supraviețuiască doar ca „monumente ale naturii”. Privite din perspectiva crizei ecologice de astăzi, aceste reflecții impresionează prin clarviziunea lor.
La propunerea lui E. Miller, în anul 1913 a fost creat un Consiliu pentru protecția naturii, care și-a propus identificarea celor mai valoroase teritorii naturale și elaborarea unui proiect de organizare a primelor parcuri naționale din Basarabia. Era o inițiativă îndrăzneață, situată cu mult înaintea timpului său și perfect sincronizată cu marile curente europene ale epocii în domeniul conservării patrimoniului natural.
Evenimentele dramatice ale Primului Război Mondial și schimbările politice care au urmat au împiedicat materializarea acestor proiecte. Totuși, ideile nu au dispărut. Ele au fost reluate în perioada interbelică, când Basarabia făcea parte din România, iar același E. Miller s-a numărat printre promotorii continuării programelor de ocrotire a naturii.
Privind în urmă, putem spune că semințele conservării biodiversității în Basarabia au fost semănate de câțiva oameni vizionari cu peste un secol în urmă. Ei au înțeles că pădurile, monumentele geologice, flora și fauna nu sunt simple resurse ale prezentului, ci o moștenire pe care fiecare generație are datoria să o transmită mai departe.
Astăzi, când Republica Moldova își aliniază politicile de mediu la standardele europene și implementează Strategia Națională privind Biodiversitatea, aceste începuturi capătă valoarea unui autentic act fondator. Ele demonstrează că responsabilitatea față de natură nu este o idee împrumutată sau impusă din exterior, ci face parte din propria noastră tradiție științifică și culturală. Istoria protecției mediului în Basarabia nu începe în zilele noastre, ci odată cu acei oameni luminați care au înțeles, înaintea multora, că viitorul unei națiuni depinde și de felul în care își ocrotește patrimoniul natural.
Autor: Arcadie Capcelea,
doctor habilitat, ex-ministru al mediului
Articol publicat în revista NATURA, nr. 414
Susține Natura.md: Devino Patron!

