Învățământul universitar între trecut, prezent și viitor

 Liuba Procopii, dr., conf. univ., Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova 

• Pentru început, cum ați descrie sistemul universitar și în ce constă esența învățământului universitar din Republica Moldova din perioada în care v-ați început cariera? 
• La începutul carierei mele academice, învățământul universitar era centrat aproape exclusiv pe transmiterea de cunoștințe teoretice și pe respectarea strictă a programelor impuse de minister. Accentul se punea pe memorizare și reproducere cu exactitate a informației, iar metodele didactice erau relativ tradiționale: prelegere, seminar, examen. Cu toate acestea, exista o coeziune puternică între profesor și student, un respect reciproc pronunțat, iar prestigiul universitar era perceput de societate drept un ideal de urmat. Studenții erau motivați să se afirme prin rezultate academice, iar absolvenții își găseau relativ ușor locul în câmpul muncii, deoarece economia era planificată și existau repartizări obligatorii. 
• Din perspectiva dvs. cum a evoluat învățământul superior în ultimii treizeci de ani. 
• Transformările au fost majore. Odată cu tranziția la economia de piață și deschiderea către spațiul european, universitățile au fost nevoite să-și conceapă din nou programele de studii, să adopte sistemul de la Bologna și să ofere o formare mai flexibilă. S-a trecut de la un model exclusiv transmisiv la unul centrat pe competențe, pe gândire critică și pe capacitatea de a aplica cunoștințele în situații reale. De asemenea, autonomia universitară a crescut, ceea ce a permis dezvoltarea de programe noi, adaptate cerințelor pieței muncii, și a stimulat cercetarea. Digitalizarea procesului educațional, mai ales după pandemia COVID-19, a creat premise pentru noi metode de predare – învățarea online, hibridă, resurse educaționale deschise. Totuși, provocările rămân: subfinanțarea, exodul de cadre didactice și studenți, noi tendinţe pentru alinierea la standardele europene.
• Cum percepeți relația dintre profesor și student în prezent? Este diferită de cea din trecut? 
• Da, relația s-a schimbat fundamental. Dacă în trecut profesorul era văzut ca o autoritate aproape absolută, astăzi rolul său este mai degrabă cel de facilitator al învățării. Studenții sunt mai autonomi, mai critici, au acces la resurse nelimitate online și se așteaptă la un dialog deschis. Aceasta ne provoacă să fim mai flexibili, să folosim metode interactive, să încurajăm dezbaterea. Desigur, există și provocări: uneori motivația intrinsecă a studenților este mai scăzută, iar competiția cu alte surse de informare ne obligă să fim mai creativi pentru a le capta atenția.
• Ce rol joacă astăzi cercetarea științifică în viața universităților din Republica Moldova?
• Cercetarea este inima unei universități. Fără cercetare, universitatea riscă să devină doar un centru de instruire. În ultimii ani, s-a asistat la o creștere a numărului de proiecte internaționale în care sunt implicați profesorii și studenții noștri. Programele de finanțare europeană, precum Horizon Europe sau Erasmus+, au creat oportunități pentru dezvoltarea infrastructurii de laborator și pentru mobilități academice. Totuși, finanțarea națională a cercetării rămâne modestă, ceea ce limitează dezvoltarea pe termen lung. Este nevoie de o strategie națională mai fermă pentru susținerea cercetării aplicate, cu rezultate directe pentru economia și societatea noastră. 
• În ce măsură digitalizarea schimbă modul de predare și învățare? 
• Digitalizarea este deja o realitate ireversibilă. Platformele de e-learning, resursele video, simulările și aplicațiile interactive ne permit să diversificăm procesul didactic. Avem posibilitatea să oferim materiale personalizate, să monitorizăm progresul fiecărui student și să adaptăm conținutul la nevoile individuale. Totuși, digitalizarea nu poate înlocui complet interacțiunea directă. În continuare, formarea gândirii critice, dezvoltarea abilităților de comunicare și munca în echipă se realizează cel mai eficient în context față-în-față. 
• Actualmente, ce considerați că lipsește cel mai mult în învățământul universitar de la noi din țară?
• Cel mai mult lipsește o finanțare adecvată și o politică de atragere a tinerilor în cariera academică. Dacă nu vom reuși să menținem și să motivăm cadrele didactice de calitate, riscăm să avem un gol de competențe în următorii ani. De asemenea, universitățile trebuie să se conecteze mai bine cu mediul privat, să ofere stagii relevante și să formeze competențe practice, precum deja se propune acum la învăţământul dual. Avem nevoie de o mai bună orientare a studenților către cariere, de centre de consiliere puternice și de parteneriate cu angajatorii. 
• Cum vedeți viitorul universităților din Republica Moldova în următoarele decenii? 
• Îl văd ca pe un proces de modernizare accelerată, cu universități mai mici, dar mai competitive, capabile să atragă studenți și din afara țării. Departamentul Literatură Universală şi Filologie Rusă a Facultăţii de Litere, în cadrul căruia activez momentan, are studenţi străini, care studiază limba rusă. Erik, student de la Universitatea din Copenhaga, are capacităţi foarte bune de a asimila rapid tot ce ţine de studiul la nivel înalt al limbilor străine. În cadrul programelor de master avem studenţi din China, care, la fel, s-au integrat uşor în călătoria Studiul limbilor rusă, română. Digitalizarea va continua să avanseze, probabil vom avea programe de studiu mixte sau complet online, iar internaționalizarea va deveni esențială. Vor supraviețui acele instituții care investesc în calitatea resurselor umane, în cercetare și în colaborarea internațională. 
• Ce mesaj ați transmite tinerilor care aleg astăzi să-şi continuie studiile în Republica Moldova? 
• Le-aș spune să aibă încredere în propriul potențial și să profite de oportunitățile care există acum. Universitățile din țară au profesori valoroși, parteneriate internaționale și acces la programe de mobilitate care le pot deschide uși către cariere internaționale. Totodată, îi încurajez să fie implicați activ, să caute stagii, proiecte de voluntariat și să-și construiască un portofoliu profesional încă din anii de liceu. 
• Cum ar putea statul să susțină mai eficient universitățile? 
• Statul ar trebui să adopte politici coerente de finanțare, să investească în infrastructura universitară și să ofere stimulente pentru cadrele didactice și cercetători. Un alt pas important este simplificarea procedurilor birocratice, pentru ca universitățile să poată colabora mai ușor cu mediul privat și cu partenerii internaționali. De asemenea, ar fi utilă o campanie națională de promovare a educației, pentru a reface prestigiul universităților și a atrage tinerii să rămână în țară precum deja s-a început în anii trecuţi. 
• Privind în urmă la propria dvs. carieră, ce v-a motivat să rămâneți în mediul universitar și ce sfat le dați tinerilor profesori? 
• De-a lungul carierei mele, ceea ce m-a motivat constant a fost dorința de a contribui la formarea noilor generații și de a rămâne într-un mediu în care cunoașterea este mereu în mișcare. Mediul universitar nu e întotdeauna ușor – presupune dedicare, cercetare continuă și uneori chiar sacrificii personale. Dar împlinirea pe care o simți când vezi progresul studenților, când contribui la dezvoltarea unei idei sau a unui proiect valoros, este de neegalat. Tinerilor profesori le-aș spune să nu-și piardă curiozitatea și să nu uite de ce au ales acest drum. Să caute mereu echilibrul între predare, cercetare și viață personală. Și, mai ales, să aibă răbdare cu ei înșiși – parcursul academic e o cursă de răbdare. 
• Sunt pregătiţi tinerii de astăzi să iubească locul natal, să cânte, să plângă ca Alecsandri în „Pasteluri”? 
• Nu cred că tocmai ca Alecsandri, dar știu tineri care sunt foarte mult atașați de plaiul natal, de locurile unde au copilărit cândva, de frumusețea satelor și urbelor noastre. Fiica mea, orășeancă, toate verile și le petrecea la țară la bunica, și până astăzi cu nostalgie își amintește acele timpuri. Am vorbit cu mulți tineri din diaspora și ei tot își exprimă dorul de baștină. Poți scoate omul din țară, nu poți scoate țara din om. 
• Cum poate filologia contribui la promovarea conştientizării ecologice în rândul studenţilor, prin intermediul literaturii, traducerilor sau discursului public? 
• Și literatura, și discursul public pot trezi conștiința ecologică la tineri, trebuie doar să fim mai insistenți, să găsim modalitatea de a ajunge la inima tinerilor studioși. Primăvara, toamna este necesar de a organiza împreună cu studenții raiduri de salubrizare a parcurilor, scuarurilor, zonelor verzi din oraș. Acum problema ecologiei devine tot mai stridentă și e cazul să se „trâmbițeze” despre asta la fiecare pas. Nu putem rămâne indiferenți, când în joc e viața noastră și a generațiilor viitoare! 
• În contextul interdisciplinarităţii în mediul universitar, se încurajează colaborarea dintre domeniul filologic şi ecologic, de exemplu cursuri comune sau traducerea materialelor de mediu? 
• S-ar părea că domeniul filologiei și cel ecologic nu ar avea nimic în comun. Dar dacă luăm problema în ansamblu, mai ales, în cadrul contactelor interdisciplinare, ecologia ar fi un domeniu unde s-ar întâlni toate științele, dat fiind importanța și necesitatea vitală pe care o are în cotidianul nostru. Literatura universală, dar voi pune accent pe cea rusă, pe care o cunosc mai bine, adică operele lui Turghenev, Prișvin, Bianca, Astafiev, și cea română: Alecsandri, Eminescu, Druță, Vieru, Matcovschi, - sunt toate despre frumusețea naturii și necesitatea atitudinii grijulii față de această comoară inestimabilă. Cursurile comune, dedicate acestor probleme, traducerea materialelor despre mediul ambiant ar putea conștientiza studenții și masteranzii filologi pentru o poziție civică fermă și activă în acest deziderat.
•                                                                                                       Autor: Luminița Buracinschi
•                                                                              Articol publicat în revista NATURA, nr. 404 

Prof. Liuba Procopii activează la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova în calitate de doctor conferențiar universitar în cadrul Departamentului Literatură Universală și Comparată și Filologie Rusă. Este membru al Consiliului Facultății și Comisiei pentru Calitate.  

A absolvit Institutul Pedagogic de Stat din Tiraspol „T.G.Şevcenco”, Facultatea de Filologie. Din 1983 până în 2023 activează la Catedra Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii de Stat din Tiraspol (cu sediul în Chişinău), ca asistent universitar, lector superior. Din 2008, după susţinerea tezei de doctor în filologie – în calitate de doctor conferenţiar. Între anii 2006-2022, a ocupat postul de Preşedinte al Comitetului Sindical din Alma Mater – UST. Între anii 2013 -2018 a îndeplinit funcţia de şef al Centrului de activitate extracurriculară.

A predat cursuri: Introducere în lingvistică; Fonetică; Lexicologie; Morfologie; Sintaxă; Didactică; Slava veche; Gramatica istorică; Istoria limbii ruse contemporane; Introducere în filologia slavă; Psiholongvistică; Lingvistică comparată; Tehnologii educaţionale contemporane; Literatura universală (Literatura antică, Lit. sec.XX); Literatura rusă la înc.sec XX („Secolul de argint”), perioada interbelică și postbelică etc., la ciclul I şi II. În calitate  de mentor a condus scrierea tezelor de licență și master. 

A predat diferite cursuri și a publicat în jur de 75 articole şi comunicări la diferite simpozioane naţionale şi internaţionale. Interesele ştiinţifice sunt axate pe mai multe probleme actuale: Lingvisica contrastivă; Psiholingvistica; Traductologia; Analiza culturologică a textului; Intertextualitatea etc. 

Scrie versuri, compune romanţe. A colaborat cu compozitori din țară în calitate de textier. Are în palmaresul său și câteva piese de muzică ușoară (muzică și text), precum  și melodii apropiate ca stil de muzica populară: doine, lieduri, colinde. 

Este un profesionist competent, exigent, cu studenții și colegii întreține relații binevoitoare, non-conflictuale, știe să activeze în echipă, se prezintă ca o fire energică, agreabilă, empatică.

Susține Natura.md: Devino Patron!