BIODIVERSITATEA ÎN RSSM: LUPTA PENTRU NATURĂ (1945-1991)

Istoria protecției biodiversității în RSSM își are începuturile în eforturile unor cercetători și instituții științifice care, în condițiile regimului comunist sovietic, au încercat să salveze de la degradare pădurile, apele, speciile rare și monumentele naturii. Un rol important în această activitate l-a avut Comisia pentru ocrotirea naturii a Academiei de Științe a RSSM.

Primii apărători ai naturii

Anii ’40 și începutul anilor ’50 au fost o perioadă dificilă. Războiul, ocuparea Basarabiei de către URSS și experimentele socialiste au întrerupt preocupările anterioare pentru conservarea naturii. În URSS, politica de atunci a dus și la lichidarea multor rezervații: 88 au fost desființate în 1951, iar alte 16 în 1961. Totuși, oamenii de știință nu au renunțat la apărarea patrimoniului natural.

În 1955, Comisia pentru rezervații naturale a Academiei de Științe a URSS a fost reorganizată în Comisia pentru ocrotirea naturii, iar în republicile unionale au fost create structuri similare. În RSSM, o asemenea Comisie a fost constituită în mai 1957, pe lângă filiala moldovenească a Academiei de Științe. Din start, ea a primit misiunea de a propune monumente naturale și teritorii care urmau să fie puse sub protecția statului.

Viziunea cercetătorilor era mult mai largă decât simpla protejare a unor păduri. Ei au propus crearea rezervației „Codrii”, protejarea luncii Prutului și a lacurilor din zona Cahul–Vulcănești, conservarea unor situri geologice și paleontologice, a parcurilor istorice, a arborilor seculari și a unor specii rare de plante și animale. În 1957 era propusă rezervația „Codrii” pe circa 40.000 de hectare. În realitate, primele măsuri au avut dimensiuni mult mai modeste.

De la idei la primele rezervații

Un pas important a fost Hotărârea din 13 martie 1962, prin care a fost creat Fondul de Arii Naturale Protejate de Stat. Au intrat sub protecție 7 izvoare, 18 monumente geologice și paleontologice, 16 parcuri, 6 situri de peisaj, 118 arbori seculari și 9 zone forestiere valoroase. Era, însă, doar începutul unei construcții instituționale fragile.

După ani de demersuri, în 1971 a fost creată Rezervația silvică de stat „Codrii”, prima rezervație de acest fel din RSSM. Ea urmărea păstrarea în stare naturală a unui peisaj silvic reprezentativ pentru centrul Moldovei, având un sector strict protejat de 720 de hectare. În 1972 a fost înființat primul sector rezervat ihtiologic „Golful Goiani”, pe Nistru, pentru conservarea complexului acvatic, a zonelor de reproducere a speciilor rare și a resurselor piscicole.

Natura intră sub protecția statului

În anii ’70, protecția naturii a început să fie extinsă sistematic. O listă elaborată în 1973 cuprindea 461 de obiecte naturale propuse pentru protecție, inclusiv aproximativ 161 de obiecte geologice și paleontologice. În 1975, fondul ariilor protejate a fost extins la 32.117,3 hectare, iar numărul obiectelor protejate a crescut la 346. În paralel, au fost adoptate măsuri pentru protejarea speciilor rare de plante și animale.

Un moment de referință l-a constituit apariția primei ediții a Cărții Roșii a RSSM, în 1978. Aceasta cuprindea 26 de specii de plante și 29 de specii de animale: 8 mamifere, 17 păsări și 4 reptile. Pentru acea perioadă, includerea speciilor în Cartea Roșie însemna nu doar recunoașterea valorii lor, ci și instituirea unor măsuri de protecție.

Spre o nouă viziune ecologică

În anii ’80, după o pauză de peste un deceniu în extinderea fondului de arii protejate, problema a revenit în centrul atenției. Programul ecologic de lungă durată, aprobat în 1987, prevedea extinderea rezervației „Codrii”, crearea unor noi rezervații la Beleu și Golful Goieni, organizarea primelor parcuri naționale și protejarea unor păduri, zone de stepă și monumente naturale. Se propunea chiar studierea posibilității creării unei rezervații biosferice.

Unele dintre aceste idei au început să prindă contur. În 1988 a fost creată rezervația „Iagorlâc”, în bazinul Nistrului, cu teritorii acvatice și terestre destinate protecției și restabilirii florei, faunei și ihtiocenozelor specifice acumulării de la Dubăsari. Alte proiecte au fost realizate abia după proclamarea independenței.

Privită de la distanța timpului, această istorie arată că protecția biodiversității în RSSM a fost rezultatul unei confruntări între interesele exploatării resurselor și eforturile oamenilor de știință de a păstra patrimoniul natural. Comisia pentru ocrotirea naturii a Academiei de Științe a RSSM a avut un rol esențial în fundamentarea științifică a acestor demersuri. Multe dintre rezervațiile, speciile și monumentele naturale protejate astăzi își au originea în acele inițiative.

Lecția acelor decenii este actuală: biodiversitatea nu se conservă prin declarații, ci prin cercetare, perseverență, arii protejate și decizii publice asumate. Iar ceea ce a fost salvat atunci, în condiții politice și administrative dificile, obligă generația de astăzi să protejeze mai hotărât patrimoniul natural al Republicii Moldova.

Autor: Arcadie Capcelea, doctor habilitat,

ex-ministru al Mediului 

Articol publicat în revista NATURA, nr. 416 

Susține Natura.md: Devino Patron!