Imagini și mărturii, prinse de un bliț
natura.md
Nov 13, 2025 07:45
537
0
La o aniversare recentă a vieții, în urma unei expoziții fotografice, care a adunat multe priviri curioase, după ani și ani, cu ochiul țintit în obiectiv să surprindă imagini și chipuri inedite, fotograful Andrei Mardari a primit din nou confirmarea că munca sa a fost apreciată. Admiratorii fotografiei sale ori urmăritorii postărilor pe pagina sa de socializare rămân surprinși de finețea detaliului și de modul în care lumina prinde suflet în fiecare imagine. Fotografia sa nu e doar un cadru bine compus, ci o mărturie a emoției trăite - o clipă simplă, transformată în artă prin privirea unui om care vede dincolo de aparențe.
Toate au început de la o scânteie a dorinței lui adolescentine când voia să se facă sau regizor, sau actor, dar sigur din amândouă să nu lipsească un maestru al luminii. Lumina ce avea s-o descopere mult mai târziu venea dintr-un aparat foto „Smena”, dăruit de fratele său, în anii ,80. Școala din Ialoveni îl pregătea să prindă aripi pentru viață, iar Andrei Mardari, împreună cu un prieten al său, era atras de lumina reflectoarelor din Studioul Moldova Film. Însușise primele priceperi de a face fotografii în laboratorul de fizică cu profesorul din școală și nu voia să-și reducă dorința de a face fotografii la simple cochetării sau să rămână un diletant. A mers cu îndrăzneală, că doar era băiat de oraș (născut în Ialoveni), în studiourile din dealul Schinoasei, acolo unde visa să ajungă operator de cinema. Așa a început drumul spre maestru în arte - de la un simplu aparat de fotografiat, ambiționându-se să-și învingă diletantismul, până la întâlnirea cu maeștrii, unul din ei fiind Mihai Potârniche, pe care îl consideră patriarhul fotografiei.
La începutul anilor ,90, în urma unui concurs, își găsește stabilitatea la școala maeștrilor de la Casa Presei, în studioul Foto-Jurnalist, acolo unde alături de Pavel Balan, Iulian Florea, Mihai Vengher, Valeriu Volontir și alți tineri talentați, au creat o agenție mare de fotografi, o școală a iluminatorilor, ridicând fotografia pe culmile artei.
Crede că Dumnezeu l-a mângâiat pe creștet, fiindcă uneori munca de fotograf îl absoarbe atât de mult, încât vede doar fotografiile, nu și lumea din jur. Și cum fiecare imagine surprinsă are o istorie aparte, i s-a întâmplat ca persoana, pe care a pus ochiul obiectivului, să dispară din sală, adică a pierdut „nada”. A căutat-o cu privirea prin sală, a ieșit să o caute în parc, a dat-o în căutare pe social media… Asta e meseria - biroul fotografului poate fi uneori și în vârful copacului, și în strada aglomerată… Fotojurnalismul este de a te dărui pentru alții, în acea clipă uiți de tine și de tot, montezi obiectivul aparatului ca să încarci în el istorii, destine, frumusețea gândului etc.
Din cumințenia și tăcerea fotografului ies imagini care vorbesc, altele educă, unele sunt istorie și fac istorie, iar prin diferite chipuri, A. Mardari descoperă oameni și-i face chiar celebri, pe alții vedete. Așa a ajuns să fie cunoscută imaginea lui Petru Grosu, omul coborât din legendă și devenit eroul fotografiei. Se întâmplă ca cele mai reușite imagini fotografice să fie cele făcute instantaneu din care nu lipsește mesajul încărcat de emoție și trăire, iar privitorul rămâne minute în șir în fața fotografiei. Expoziția „Calea către noi înșine”, inaugurată la Muzeul Național de Artă al Moldovei” a reunit 46 de fotografii din miile, pe care le are în palmaresul colecției sale. Din ele se poate învăța istoria noastră, mai ales, că Andrei Mardari surprinde fin dramatismul ei de 35 de ani încoace. Tricolorul la pieptul conaționalilor prezenți la proteste, copii fluturând stegulețe în trei culori sau lacrimi pe fețele basarabenilor, ieșiți fără speranță în Piața Marii Adunări Naționale, mame cu prunci la piept, omul-legendă Petru Grosu, călcând pe pământul crăpat de secetă, fetița, care aleargă desculță pe o potecă într-un lan de grâu sunt momente autentice, imortalizate de obiectivul fotografului, care transformă realitatea în simbol și clipa în mărturie.
Andrei Mardari mulțumește destinului că face ceea ce îi place pe plan profesional, mulțumește și locului de baștină, orășelului Ialoveni, căruia i-a dedicat albumul „Ialoveni - oraș al viitorului. Oameni și fapte”.
Intuiția și cei zece pași înainte, trăsături caracteristice ale lui Andrei Mardari, pe care le menționează și în filmul documentar „Cronicarul fără cuvinte” în regia lui Bogdan Anton, l-au ajutat să creeze, să dea glas fotografiei, așa cum mărturisește el însuși: „Trebuie să ai intuiție, trebuie să fii mereu pregătit și să nu-ți scape momentul, să fotografiezi din mers, din automobil, uneori, iar atunci când treci pe lângă momente importante, îți pare rău, apoi te întorci din mers să imortalizezi și să descoperi mari taine”.
Din miile de fotografii, cifra poate fi și mai impresionantă (Andrei Mardari știe mai bine), se poate spune că fotograful a fost un martor al istoriei noastre, că ceea ce a surprins nu sunt doar imagini, dar mărturii ale vieții, prinse de un bliț într-o secundă de respirație. Un strigăt mut care continuă să se audă mult după ce aparatul s-a oprit.
Autor: Sergiana Radu
Articol publicat în revista NATURA, nr. 405
Susține Natura.md: Devino Patron!
