Lunca Răutului, între izvoare și stânci
natura.md
Aug 18, 2026 04:09
38
0
Din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au întemeiat așezările în apropierea apei. Izvoarele, râurile și lacurile ofereau apă pentru băut, pentru gospodărie și pentru agricultură, devenind nucleul în jurul căruia se dezvoltau comunitățile. Nici satele din valea Răutului nu fac excepție. Pistruieni și Ordășei s-au dezvoltat într-un peisaj în care izvoarele de la poalele stâncilor și apa Răutului au reprezentat resurse esențiale pentru existența și continuitatea vieții omenești.
Despre izvoarele, fântânile, stâncile din lunca Răutului, ce desparte satele Pistruieni și Ordășei din raionul Telenești, te întrebi dacă s-ar mai putea scrie ceva, nu ar fi o lectură plictisitoare? S-ar putea să nu se dezamăgească cititorii, atunci când memoriile te ajută să spui că pe aici ți-ai legănat anii copilăriei și ai crescut odată cu orice firicel de iarbă, te-ai scăldat în apa liniștită a bătrânului Răut, ai admirat ploile, uneori furioase, care spălau pietrele de pe stânci. Cu alte cuvinte, despre aceste locuri frumoase amintirile se pot adăuga la informația documentată de specialiști, arhivată în istoria locurilor.
Izvoarele și fântânile, numeroase odinioară pe ambele maluri ale Răutului, fac parte din cele peste 7.000 de izvoare și 136.000 de fântâni din Republica Moldova, cifre prezentate în volumul „Resurse acvatice ale Republicii Moldova. Fântâni și izvoare” (Editura Știința, 2008). Curiozitatea și preocupările mele profesionale m-au îndreptat și spre „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir, ale cărui cercetări reprezintă o sursă de încredere pentru a înțelege cât de bogat este meleagul nostru în ape curate, izvorâte din adâncuri. Enciclopedistul amintește însă doar de existența unor izvoare minerale și a unor ape cu proprietăți deosebite, precum și de mii de fântâni răspândite în diferite regiuni ale Moldovei. Simt acum datoria de a face un periplu imaginar, cu precădere, în trecut, pe ambele maluri ale Răutului și de a bea apă cristalină din izvoarele care au potolit setea generațiilor de oameni din aceste două sate.
Satul Pistruieni este amplasat pe versantul văii Răut, iar la baza stâncilor există izvoare naturale. Locuitorii satului, după ce și-au strămutat gospodăriile din Chiua, unde izvoarele secaseră, pe stâncile de pe malul Răutului, au descoperit în apropiere câteva izvoare cu apă limpede și rece. Apa lor, izvorând din stâncă, curge neîntrerupt de când se știu sătenii, într-un șuvoi puternic. Dintre toate, cel mai puternic este izvorul cu șipot larg, despre care pistruienenii spun că a fost amenajat de moș Timofte. Numele lui a rămas legat pentru totdeauna de acest izvor și de ulucul din piatră netedă, șlefuit cu migală de ceea ce sătenii numesc, în glumă și cu admirație, „Brâncuși din Pistruieni” – însuși moș Timofte. Isprava lui, făcută pe când era încă tânăr, a dăruit satului un izvor trainic, iar oamenilor, de-a lungul timpului, siguranța că vor avea mereu apă curată. Și, într-adevăr, vreme de mulți ani au avut apă limpede, rece și curată din acest izvor, dar și din celelalte două, mai mici și cu debit mai redus, precum și din cele patru fântâni cu ciutură, dintre care astăzi a mai rămas doar una. Soarta izvorului lui moș Timofte a fost una tristă. Când autoritățile au deviat cursul Răutului pentru reconstrucția Hidrocentralei de la Brânzeni – o afacere ilegală, izvorâtă din apele tulburi ale unor decizii politice, pe care revista NATURA a investigat-o și despre care a scris pe larg –, cel mai puternic și mai vechi izvor al satului a fost înghițit de ape. Vreme de câțiva ani a rămas ascuns sub apele învolburate ale Răutului, până când sătenii, asemenea înaintașilor lor, s-au adunat la o clacă și l-au readus la lumină. Astfel, izvorul și-a reluat rostul de odinioară, redevenind principala sursă de apă pentru oamenii satului.
Pe celălalt mal, dincolo de pod, în Ordășei, unde stâncile abrupte și înalte, uriașe în ochii copilăriei mele cât munții Carpați, străjuiesc Răutul, două izvoare – unul în amonte, celălalt în aval – par ascunse în trupul de piatră al stâncilor. Ambele izvoare au apă rece și un debit bogat. Declarate monumente hidrologice datorită amplasamentului lor pitoresc, ele continuă să deservească gospodăriile din apropiere. Totuși, din cauza durității și a gradului ridicat de mineralizare, apa lor este folosită doar în scopuri tehnice.
Izvoarele de la Pistruieni și Ordășei nu sunt doar surse de apă. Ele fac parte din memoria acestor locuri, din istoria comunităților care au crescut în jurul lor și din patrimoniul natural al Republicii Moldova. Unele au fost amenajate de oameni gospodari, altele au fost afectate de intervenții nechibzuite, dar toate merită cunoscute și ocrotite. Cât timp apa lor va continua să curgă printre stâncile Răutului, ele vor spune generațiilor viitoare povestea unor sate care și-au legat destinul de apă și de natură. Iar noi avem datoria să le păstrăm nu doar în amintiri, ci și în realitate.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 414
Susține Natura.md: Devino Patron!
