Dacă degradează natura, ce ne mai rămâne?
natura.md
Iul 20, 2026 11:21
25
0
Motto: „Viitorul R. Moldova nu se construiește doar cu drumuri, clădiri și întreprinderi economice moderne. Se construiește și cu păduri, ape curate, biodiversitate și natura care ne ține în viață.”
În a doua jumătate a secolului XX, dar și în ultimul sfert de veac, R. Moldova a pierdut mult mai mult decât întreprinderi agroindustriale, sate sau oameni plecați peste hotare. A pierdut, încet și aproape fără să observe, o parte din patrimoniul natural, din biodiversitate.
Au dispărut mii de ha de perdele forestiere, pădurile seculare se micșorează, zonele umede își pierd din vitalitate , râurile devin tot mai sărace și lipsite de apă, iar sute de specii de plante și animale se apropie de pragul dispariției. Cea mai convingătoare dovadă este chiar Cartea Roșie a R. Moldova. Prima ediție cuprindea doar 55 de specii rare. A doua ajunsese la 242, iar ediția aflată în pregătire include deja 427 de specii vulnerabile, periclitate sau critic periclitate. Este un adevărat barometru al degradării naturii.
Aceste cifre nu vorbesc doar despre plante și animale. Ele vorbesc despre atitudinea noastră și absența educației, culturii ecologice din societate.
Atunci când dispare o pădure, nu pierdem doar câțiva copaci. Dispar izvoare, râurile mici se usucă, se pierde o parte din apa pe care o bem, din aerul pe care îl respirăm și din protecția naturală împotriva secetei și a caniculei. Când dispar insectele polenizatoare, agricultura produce mai puțin. Când sunt distruse luncile și mlaștinile, cresc riscurile de inundații și se reduce capacitatea naturii de a reține apa. Când ecosistemele sunt dezechilibrate, întreaga economie devine mai vulnerabilă.
Cu suportul proiectului UNEP/GEF „Program- Cadru pentru sprijinirea actualizării Strategiei Naționale și Planului de acțiuni privind biodiversitatea și elaborarea celui de al 7-lea raport Național”, implementat de către Oficiul Național de Implementare a proiectelor în domeniul mediului, Ministerul Mediului a înaintat spre aprobare Programul privind diversitatea biologică pentru anii 2026-2030, care prevede țintele naționale și acțiuni prioritare în domeniul conservării biodiversității în Republica Moldova pentru următoarea perioada. Noul Program nu trebuie privit ca încă un document tehnic al Ministerului Mediului. În esență, vorbim de un plan de salvare, fortificare și dezvoltare a capitalului natural al R. Moldova.
Programul transpune angajamentele asumate prin Cadrul global de biodiversitate Kunming–Montreal și urmărește un obiectiv ambițios: oprirea pierderii biodiversității până în anul 2030 și refacerea ecosistemelor până în 2050.
Pentru atingerea acestui scop sunt prevăzute măsuri concrete: extinderea ariilor naturale protejate, refacerea pădurilor și a zonelor umede, protejarea speciilor amenințate, combaterea speciilor invazive, gestionarea durabilă a pădurilor și a resurselor piscicole, reducerea poluării, adaptarea biodiversității la schimbările climatice, dezvoltarea cercetării și a sistemelor moderne de monitorizare.
Toate acestea sunt necesare. Dar experiența ultimelor decenii ne obligă să privim dincolo de formulările frumoase.
Legislație și planuri există, însă controlul implementării lor este insuficient. Încă multe arii protejate nu beneficiază de administrarea și resursele necesare. Tăierile ilegale continuă să afecteze pădurile. Râurile sunt încă poluate. Fragmentarea habitatelor naturale avansează, iar presiunea dezvoltării economice asupra mediului rămâne ridicată.
Noul Program recunoaște aceste probleme: se vorbește deschis despre instituții cu resurse limitate, despre insuficienta integrare a protecției biodiversității în politicile economice și despre nivelul redus de conștientizare publică. Este important că aceste vulnerabilități sunt identificate. Următorul pas este transformarea lor în priorități de acțiune.
În același timp, Programul atenționează autoritățile și societatea: biodiversitatea nu este un lux rezervat studiilor academice. Conservarea biodiversității se cere transformată în politici întersectoriale. Ea trebuie să fie prezentă în agricultură, silvicultură, infrastructură, educație, amenajarea teritoriului și dezvoltarea locală. Altfel, orice progres într-un domeniu poate fi anulat de degradarea naturii în altul.
Succesul Programului nu se va măsura prin numărul de pagini sau de rapoarte elaborate. El se va măsura prin hectare de pădure salvate, râuri readuse la viață, zone umede refăcute, specii recuperate și comunități care înțeleg că natura nu este un obstacol în calea dezvoltării, ci însăși baza dezvoltării.
În cele din urmă, întrebarea nu este dacă ne permitem să investim în biodiversitate. Întrebarea este ce viitor o să aibă societatea, dacă o pierdem. Fiindcă o specie dispărută nu mai poate fi recreată. O pădure seculară nu poate fi înlocuită într-o generație. Iar un ecosistem distrus are nevoie, uneori, de zeci sau chiar sute de ani pentru a se reface. Fiecare cetățean ar fi necesar să conștientizeze că protejând biodiversitatea, R. Moldova nu apără doar natura. Își apără viitorul.
În același timp, Programul transmite un mesaj esențial: biodiversitatea reprezintă infrastructura invizibilă care susține viața și economia unei țări. Fără vegetația forestieră, fără reînvierea rețelei hidrografice a râurilor mici, fără soluri fertile și fără ecosisteme funcționale nu poate exista nici agricultură competitivă, nici sănătate publică, nici dezvoltare durabilă.
În egală măsură, atingerea obiectivelor Programului ar constitui un pas important în consolidarea securității naționale și chiar regionale. Un patrimoniu natural bine conservat înseamnă resurse de apă mai sigure, soluri mai fertile, o agricultură mai rezilientă, o capacitate sporită de adaptare la schimbările climatice și o reducere a vulnerabilităților generate de degradarea mediului. Într-o regiune tot mai expusă secetelor, fenomenelor meteorologice extreme și presiunilor asupra resurselor naturale, protejarea biodiversității devine o investiție strategică în stabilitatea economică, alimentară, socială și ecologică. Natura nu mai poate fi privită doar ca un patrimoniu de conservat, ci și ca un element fundamental al securității statului și al cooperării regionale.
În fine, în secolul XXI, securitatea unei țări nu se măsoară doar prin capacitatea de apărare militară, ci și prin capacitatea de a-și proteja apa, pădurile, solurile fertile și diversitatea biologică. Din această perspectivă, implementarea Programului biodiversității 2026-2030 reprezintă nu doar o obligație față de natură, ci și o investiție în securitatea națională și în stabilitatea întregii regiuni.
Redacția NATURA
Articol publicat în nr. 413
Susține Natura.md: Devino Patron!
