Vetrele noastre strămoșești: Budăi

Budăi

Sat, reşedinţă de comună în raionul Telenești. Este situat la sud de orașul Telenești, în preajma unuia dintre cele  mai înalte dealuri  din zonă Cravățul, cu altitudinea de 310 m.  În documente este menționat cu acest nume din anul 1803.

Coordonate geografice: 47°27′25″ lat. N, 28°20′59″ long. E.

Altitudinea localității față de nivelul mării – 199 m.

Suprafaţa satului – 1, 83 km².

Gospodării individuale – 642 (2004).

Populaţia – 2042 loc. (2004), 2008 loc. (2014), 99, 32 % români.

Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1845).

Distanțe: 7 km până la Telenești, 86 km până la Chișinău.

Staţie de cale ferată  la Călărași (25 km). 

Cadrul geografic. Zona de așezare a localității dispune de un relief colinar cu înălțimi de până la 315 m. Teritoriul este brăzdat de văi și vâlcele care poartă apele multor râuri și râulețe din cuprinsul apusean al bazinului hidrografic al Răutului: Ciulucul Mare, Ciulucul Mic,  Ciulucul de Mijloc, Cula, Culișoara, Hirișanca, Valea Bahului. Vegetația zonei se caracterizează prin specii de arbori și plante de silvostepă. Satul e înconjurat de păduri ce țin de domeniile silvice și funciare ale satelor din vecinătate: Codru, Mihălașa, Inești, Crăsnășeni, Hirișeni. Peste tot se întâlnesc plantații de vii și livezi, lanuri cu semănături de cereale, de plante tehnice și furajere.

Menţiuni documentare. Unii autori de studii asupra localităților susțin că primul document de atestare documentară a satului datează din 4 aprilie 1623, pe atunci localitatea denumindu-se  Singureni. Acestui sat sunt atribuite și alte documente medievale, din 1 iunie 1663, 20 aprilie 1708, 20 octombrie 1737.  Veridică însă este mențiunea satului Budăi din anul 1803, localizat fiind în ținutul Orhei, ocolul Măietenilor. Sigure sunt și atestările documentare ulterioare: 1817, 1835, 1859, 1875, 1904, 1930. 

În 1817 satul avea 50 de gospodării, 45 dintre care aparțineau țăranilor răzeși (inclusiv mazililor și ruptașilor)  și 5 clerului din localitate. Moșia satului aparținea în fond răzeșilor: 60 de fălci de pământ arabil și 230 de fălci de fâneață și pășune. Mai erau 500 de fălci de pădure, 18 parcele de livadă și 6 parcele de vie. Sunt arătați și doi moșieri care stăpâneau aici părți de moșie: Sturza și Teodosiu. În 1835 locuiau în sat 117 familii de răzeși, 11 familii de mazili și 10 familii de ruptași. Recensământul din 1859 fixează pentru Budăiul din jud. Orhei 129 de case și o populație de 639 de locuitori, iar catagrafia din 1875 – 190 de case cu 858 de locuitori. 

Scriitorul și istoricul Zamfir Arbore descrie astfel satul în ,,Dicționarul geografic al Basarabiei” din 1904: Budăi, sat în jud. Orhei, comuna Telenești. Este așezat pe anticlinalul ce desparte bazinele Ciulucului și al Culei, este înconjurat de păduri. Numărul caselor – 230, numărul locuitorilor – 1486, țărani români. 

În anii celui de al doilea război mondial și în perioada de dominație totalitară sovietică, budăienii au avut același destin nefercit ca cei din toate localitățile basarabene: săteni decedați pe front sau dispăruți fără veste, oameni nevinovați, urmăriți, persecutați, arestați și condamnați la ani grei de închisoare, zeci de familii de țărani și intelectuali ridicați cu forța armelor și deportați în ținuturile îndepărtate ale Siberiei.

Obiective edilitare, economice, sociale, culturale. Conform Recensământului din 1994: gospodării individuale – 787, populația – 2144 locuitori, majoritatea absolută români (2134 locuitori); gospodăria agricolă ,,Budăi”, terenuri agricole în sectorul obștesc – 1300 ha (405 ha arabil, 262 ha vii, 245 ha livezi), terenuri agricole în sectorul individual – 282 ha; fond locativ – 70 mii m², dotări tehnico-edilitare: instalații de alimentare cu apă – 30, instalații de alimentare cu gaz lichefiat – 787, fântâni – 113, drumuri – 8 km; policlinică, spital, școală de cultură general, grădiniță de copii, casă de cultură, bibliotecă, oficiu poștal. 

Informații de actualitate: centrul medicilor de familie, farmacie, gimnaziu, grădiniță de copii, bibliotecă, cămin cultural, oficiu de telecomunicații, unități de prestări servicii, cantină, magazine, stadion. Pe parcursul anilor aici au funcționat circa 30 de organizații și întreprinderi economice și comerciale: Gospodăria agricolă ,,Budăi”, Asociația gospodăriilor țărănești ,,Cravăț”,  SRL ,,Vin Agro” , SRL ,,Șapte spice” ș.a. Sat de podgoreni, gospodari și harnici, păstrători de obiceiuri și datini strămoșești. 

Onomastica. Numele comun al locuitorilor: budăian, budăiană (budăiancă); budăieni, budăiene (budăience). Denumirea localității reprezintă un oiconim topographic, având la bază termenul entopic budăi cu semnificațiile ,,sursă de apă captată; izvor; cișmea”, ,,fântâniță cu apa în față”. Nume de familie frecvente în localitate: Andronic, Anghel, Apostol, Botezatu, Bursuc, Butnaru, Capmare, Chiper, Ciobanu, Cojocaru, Corcodel, Croitoru, Danu, Dorofei, Dragan, Drăguță, Găină, Ioniță, Josanu, Lungu, Maftei, Malai, Mogâldea, Nicoară, Popa, Roșca, Sărdaru, Sava, Scurtu, Stratulat, Tetelea, Țurcanu, Vârlan, Verejan, Veșcă, Vicol, Vulpe, Zară, Zgardan. Nume de locuri din hotarul satului: Chiscul, Fantalul, Fântâna lui Sălvăstru, Hârtopul, Izvorul cel Mare, La Salcâmi, Pe Culme, Podișul, Săliștea, Stejării, Toloaca.

Monumente istorice. Cercetările arheologice probează în această zonă prezența unei vieți omenești cu vechime de milenii. Au staționat aici autohtonii geto-daci de pe timpurile lui Burebista și Decebal. A exitat și un sat din epoca romană a Daciei. Locuitorii băștinași se ocupau cu agricultura și păstoritul, practicau și diferite meșteșuguri. În relațiile comerciale foloseau monede romane, grecești, venețiene. Locuiau în case construte din bârne de lemn și împletituri de nuiele lipite cu ceamur din lut și paie. Aveau pe lângă casă construcții pentru păstrarea roadelor câmpului și uneltelor agricole, saivane și șoproane pentru vite. Drept dovadă de intensă  activitate sunt obiectele descoperite în urma săpăturilor arheologice: uneltele manuale de lucru, armele rudimentare de apărare, monedele de aur și argint din diferite timpuri, lucrurile de uz casnic produse de meșteri locali sau procurate în centrele  comerciale. 

Personalități. Ion Constantin Ciobanu (1927-2001), prozator, publicist, om politic și de stat; Axente Blanovschi (1934-2010), scriitor, publicist, redactor literar.

                                                                                Prof. Anatol EREMIA
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 369

Susține Natura.md: Devino Patron!