Miracole moderne. Sfântul Ioan Rusul
Insula Evia, cunoscută și sub numele de Eubeea, este a doua cea mai mare insulă a Greciei după Creta. Este situată în Marea Egee, aproape de coasta estică a Greciei continentale, și este cunoscută pentru peisajele sale variate, plajele frumoase și bogata sa istorie. Biserica Sfântului Ioan Rusul din Prokopi, a devenit un loc de pelerinaj major, atrăgând numeroși credincioși care vin să se roage la moaștele sfântului și să caute ajutor în necazurile lor.
Insula Evia. Este separată de continent printr-un canal îngust numit Euripos, care este traversat de două poduri, unul vechi și unul modern, care fac legătura între insulă și orașul Chalkida de pe continent. Insula are un relief divers, cu munți înalți, câmpii fertile, văi și numeroase plaje pitorești. Pădurile dese de pini și platani acoperă o mare parte a insulei, în special în regiunile montane. Evia are o istorie îndelungată, cu dovezi de locuire care datează din preistorie. A fost un centru important în antichitate, cu orașe prospere precum Eretria și Chalkida, care au avut un rol semnificativ în conflictele și comerțul din lumea greacă antică. În perioada bizantină și medievală, Evia a fost un punct strategic important, iar numeroase biserici și mănăstiri din această perioadă sunt răspândite pe insulă. Ulterior insula a fost ocupată de venețieni și otomani, fiecare lăsându-și amprenta asupra culturii și arhitecturii locale.
Orașul Prokopi. Este renumit pentru atmosfera sa liniștită, frumusețea naturală și semnificația sa religioasă. Prokopi se află în partea central-nordică a insulei Evia, într-o zonă montană frumoasă și împădurită, este situat la aproximativ 50 de kilometri nord de Chalkida, capitala insulei, și este accesibil printr-o rețea de drumuri bine întreținute. Este un loc de pelerinaj recunoscut datorită moaștelor Sfântului Ioan Rusul, un sfânt foarte venerat în ortodoxie, care sunt păstrate aici. Moaștele sale se află într-o biserică dedicată lui, a cărei construcție s-a terminat în anul 1951, care atrage zilnic numeroși pelerini din întreaga lume. Construită în stil bizantin, această biserică este centrul spiritual al orașului. Credincioșii vin aici să se roage și să caute ajutorul Sfântului Ioan Rusul, cunoscut pentru numeroasele sale miracole.
Moaștele Sfântului Ioan Rusul nestricate de foc. Arderea moaștelor Sfântului Ioan Rusul de către Osman Pașa este un episod istoric important și dramatic care reflectă tensiunile dintre otomani și populațiile creștine din teritoriile ocupate. Incidentul cu Osman Pașa a avut loc în secolul al XIX-lea, când moaștele sfântului erau venerate de creștinii din vechiul Prokopi, Anatolia, azi Ürgüp în Turcia. Fiind comandantul armatei, Osman Pașa, a ordonat arderea moaștelor Sfântului Ioan Rusul. Se spune că a făcut acest lucru dintr-un amestec de ură față de creștini și dorință de a elimina simbolurile religioase care întăreau credința și rezistența populației creștine locale. Conform relatărilor din cronicile vremii, Osman Pașa a ordonat să se adune moaștele sfântului și să fie arse. Cu toate acestea, în mod miraculos, moaștele nu au ars, rămânând intacte. „Văzând însă Sfântul trup mișcându-se în mijlocul focului, turcii s-au îngrozit și au fugit. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfânt întreg. Nu pățise nimic, era tot mladios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală care o păstrează până astăzi”. Acest eveniment a fost interpretat de credincioși ca un semn al sfințeniei lui Ioan Rusul și al protecției divine. În timpul schimbului de populații între Grecia și Turcia din 1923, creștinii greci din Prokopi au reușit să aducă moaștele Sfântului Ioan Rusul în Grecia. Ele au fost depuse în noul oraș Prokopi, din Evia, unde sunt venerate și în prezent.
Miracole moderne. Aflat în pelerinaj în Grecia unul din profesorii mei, s-a gândit să ceară un fes al sfântului, pentru biserica la care slujește - Sf Nicolae Coiciu. Părintele povestea: „Acum 5 ani (2016), am fost în Insula Evia, la Prokopi, și ne-am închinat la moaștele sfântului doctor fără de arginți. Am fost de multe ori, da acuma, auzisem eu că unele Biserici au fesul sfântului, care este ținut 40 de zile pe capul sfântului. Așa că am întrebat pe acolo, cum pot face rost de Fesul Sfântului Ioan. Probabil Bisericile din România, care au acest odor, au făcut Bisericii de acolo o donație consistentă, sau poartă hramul sfântului. Nu știam pe nimeni. Mi-au zis că e unul părintele Ioannis. Părintele Ioannis nu era acolo, doar o doamnă la pangar care vindea lumânări. Am scris o scrisoare în engleză, în care am spus că sunt un preot român, din Constanța, Ioan, și că vreau fesul sfântului. Am pus și o donație pentru Biserică: 30 de euro. Pentru mine era o căruță de bani, dar în Grecia asta e o masă în oraș. Apoi am plecat. După vreo două luni, primesc o scrisoare, semnată de părintele Ioannis de la Prokopi, în care mulțumea pentru donație și spunea că va fi folosită pentru pictura Bisericii. Nimic de Fesul Sfântului Ioan. Cred că părintele a zâmbit la tupeul meu de 30 de euro. Du-te, băi de-aici. A trecut jumate de an, și eu, bezmeticul, mă rugam mereu: sfinte Ioane, fesul, fesul. Îmi trecuse orice speranță. Când colo, primesc o scrisoare. Părintele Ioannis l-a visat de trei ori pe Sfântul Ioan, zicând cu voce ridicată: dă-i, măi, fesul, românului. Părintele nici nu mai știa, ce român, ce fes. Dar după al treilea vis, a întrebat ici colo, și pe doamna de la pangar: ce român a fost pe aici, că au fost sute? Da doamna: preotul ăla român care a dat 30 de euro, că vrea fes. Așa că mi-a trimis fesul Sfântului Ioan Rusul, cu ștampila Bisericii cu chipul sfântului, ținut 40 de zile pe capul sfântului. La mulți ani în veșnicie, Sfinte Ioane!”
Autor: Valentin Beloiu
Articol publicat în revista NATURA, nr. 414
Susține Natura.md: Devino Patron!

