Busola educației și oamenii care o țin dreaptă
natura.md
Mar 18, 2026 09:06
494
0
Răsfoind poze și studii din diverse cărți sau pagini virtuale pentru a completa o pagină de ziar, m-a impresionat profund o imagine reală, găsită pe profilul unei prietene: pe porțile Gimnaziului din satul Coteala, Briceni, este inscripționat numele profesorului Ion Melniciuc, al cărui nume îl poartă instituția. Născut în această localitate, domnul profesor a făcut ca numele satului Coteala să fie rostit cu respect ori de câte ori este amintit numele profesorului Ion Melniciuc, ale cărui merite au adus satul în lumină.
Rememorez această impresie acum, la vârsta la care sunt capabilă să apreciez oamenii valoroși – foștii mei profesori dedicați, datorită cărora am înțeles adevărata valoare a educației. De fapt, tinerii anilor ’60, ’70 și ’80 aveau o dorință sinceră de a învăța, de a cunoaște și de a-și construi un viitor prin carte. Pentru ei, școala nu era doar o obligație, ci o adevărată șansă de a se forma ca oameni și de a-și găsi locul în societate.
Opțiunea de a deveni profesor, cu mai multe decenii în urmă, era una atractivă. Fete și băieți, născuți în satele îndepărtate de capitală, mergeau la facultățile de pedagogie pentru ca, peste cinci ani, să se întoarcă în localitățile natale și să ridice educația la putere. Expresia „Educația la putere” este și titlul unei emisiuni concepute de telejurnalista Monica Ghiurco de la TVR, care aduce în prim-plan experți și personalități din domeniul educației.
Creșterea analfabetismului funcțional din ultimii ani arată că schimbările frecvente de legi în educație – la fel de dese ca și rotația funcționarilor – nu reușesc să îmbunătățească sistemul. Problema pare să fie, mai degrabă, lipsa de continuitate, idee susținută și de președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, precum și de fostul ministru al Educației, Mircea Miclea.
În acest context apar și alte întrebări: de ce ajunge opera clasicilor să fie considerată vetustă? De ce profesorul cedează atât de ușor în fața unor elevi tot mai puțin sensibili la valorile vieții reale? Și de ce, uneori, directorii și colegii nu se solidarizează pentru a apăra demnitatea și autoritatea profesorului?
În foarte scurt timp, riscăm să vedem educația îndreptându-se într-o cu totul altă direcție. Busola pare deja dereglată. Permisivitatea excesivă, toleranța dusă la extrem și tendința de a substitui școala cu jocul riscă să înlocuiască dorința tinerilor de a pune accent pe formarea lor intelectuală. O minte conectată permanent la o lume digitală devine ostilă lumii reale. Un ecran, dar mai ales se știe ce se arată sub el, consumă mintea copilului și duce la degradarea sănătății mintale, spune expertul în educație Mircea Miclea. Un creier gol va fi înlocuit cu o mașină. Va deveni o baltă, iar apa stătătoare, de obicei, miroase urât.
Mai mult ca oricând, școala are nevoie de profesori care să redea educației busola valorilor. Exemple precum cel al profesorului Ion Melniciuc arată că adevărata autoritate a școlii nu vine din reguli schimbate la nesfârșit, ci din oameni dedicați și din respectul pentru carte. Atâta timp cât astfel de modele există, speranța că educația va rămâne la putere nu se va stinge.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 409
Susține Natura.md: Devino Patron!
