Devino Patron!

Iar timpul va renaște în cărțile lor

Iar timpul va renaște în cărțile lor

Cartea de pe noptieră

Nu știu după ce criterii sunt aranjate cărțile pe rafturile unei biblioteci. Bibliotecarele le organizează astfel încât să poți găsi orice carte chiar și cu ochii închiși. Pe un raft în biblioteca mea, la îndemână, stau mai multe cărți scrise de Ion Machidon și Gabriela Alef Machidon. Apărute recent la editura „Amurg sentimental”, București, volumele de poezii ale acestor autori prolifici, a căror teme literare se vor găsi pe buzele secolelor viitoare, adună tot mai mulți cititori.      

Poemele patriotice ale lui Ion Machidon, călăuzite de divinitatea și bucuria cuvintelor sau de parfumul acrostihurilor în formule matematice ale poetei Gabriela Alef, sunt argumente ale zilelor noastre că literatura este „act îndrăzneț de cultură în aceste vremuri tulburi, când războiul e în plină desfășurare în Ucraina, la doi pași de granițele Republicii Moldova și ale României, tulburând liniștea întregii planete”. (Ion Machidon)

Purtând mereu cu el țara în brațe, în inimă, oriunde în călătoriile sale, scriitorul Ion Machidon spune ceea ce scrie: „Sunt, țară, un biet român ce-ți plâng în poală”. Și așa cum în luptă pentru dragostea de neam este mai mult nevoie de fapte, decât de lacrimi, autorul și-a adunat poeziile în două volume „Un om dăruit scrisului” și „În patria limbii române”, cărți prezentate cititorilor din Republica Moldova la Centrul Academic „Mihai Eminescu” din Chișinău. Puterea spirituală a cărții lui Ion Machidon a reușit să adune în salonul bibliotecii marile forțe apărătoare de pace ale societății: tineri din armata națională, care au ascultat cu interes discursuri poetice și patriotice pe marginea cărților, studenți de la colegiile de medicină și arte: Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo”, Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici, Colegiul Național de Coregrafie și de la Colegiul Internațional de Administrare și Business.  

Asemenea evenimente, când poemul patriotic nu se citește, nu se lansează într-o lectură festivă, iar cartea nu așteaptă să i se șteargă praful de pe ea, se organizează cu ușile deschise, cu cititori avizați, care știu să prețuiască o carte bună. Asta s-a întâmplat la Centrul Eminescu, într-o zi de sâmbătă, când la odihna zilei se pot adăuga câteva pagini de lectură. Pentru tinerii prezenți în sală, însoțiți de profesorii lor, care au ascultat, au recitat și au cântat pe versurile scriitorului Ion Machidon, cărțile autorului au avut un mesaj de viitor: „Ca român îmi iubesc țara, iar ca scriitor jur credință țării mele, România, să sap cu tot dragul în marmura cuvintelor” și să-i valorific frumusețea.

Titlurile poemelor Domniei sale anunță cu respect dragostea dedicată neamului românesc: „Mi-e sufletul prea plin de tine, țară”, „Tu nu ai vreo vină, țară, că ai haine ponosite”, „M-am rugat de tine, Doamne, să mă lași acasă” ș.a. Scrise cu tot dorul, Ion Machidon a creat numeroase poeme patriotice, deoarece patria nu i-a fost niciodată departe de suflet, confirmând bogăția și forța expresivă a operei sale. O afirmație remarcabilă a venit, în acest sens, din partea poetului Traian Vasilcău care spunea că Ion Machidon este „omul străjer credincios neamului românesc care a scris o țară de cărți”. Versurile îi vibrează de dragoste pentru neam și pământ, transformând sentimentul apartenenței într-o autentică mărturisire de credință.

Ca o călăuză divină, după cum e un titlu al volumului de poezii al Gabrielei Alef Machidon, cele două cărți ale lui I. Machidon parcă cer să fie binecuvântate de „Acrostihuri cu parfum de matematică”, versuri de reverii și meditații, dar privite „cu ochiul  minții în toate cotloanele inspirației după logaritmii lui Pitagora”.    

Dacă astăzi pentru unii oameni timpul se măsoară în bani și în valori materiale, pentru cei doi exegeți ai scrisului, Ion și Gabriela Alef Machidon, timpul sunt cuvintele așezate cu dragoste în rime, în parfumul dragostei de țară sau de matematică. Timpul în cărțile lor va renaște mereu.   

Autor: Silvia Strătilă 

Articol publicat în revista NATURA, nr. 409 

 

Susține Natura.md: Devino Patron!