Continuă dinastia de pedagogi
natura.md
Sep 23, 2025 10:08
570
0
Trec anii, iar facultățile de pedagogie, care pregăteau tineri chemați să fie învățători și profesori serioși la o catedră, nu mai sunt solicitate, unele s-au desființat, cele rămase nu mai sunt solicitate de tineri atrași spre carte. Sunt și din cele care au rămas în amintirea multor absolvenți. Și totuși, un adolescent dintr-o sută (sper ca marja de eroare să nu fie exagerată) cu dragoste de carte, cu lecturi serioase, unii poate cu ambiția să perpetueze dinastia, aleg cu toată încrederea să continue studiile la facultatea de pedagogie. Pe acești tineri „a fi pedagog” nu-i sperie că viitorul nu le va aduce venit, că vor muri de foame, că nu-și vor face averi, că îi așteaptă o muncă uriașă și mereu conectați la proiecte zilnice, că vor renunța la o petrecere în (de)favoarea verificării caietelor etc., etc. Oare pedagogia se reduce doar la aceste interpretări?
Tânăra, o adolescentă frumoasă și înțeleaptă, care poartă mereu cu ea o carte la îndemână și o deschide să o citească, în timp ce în jurul ei zeci de semeni deschid un aparat mobil, mic și rece, pentru a schimba imagini deșucheate, plafonându-și creierul, este Alexandra Bolgari. Are 19 ani și este studentă la Colegiul „Alexei Mateevici” din Chișinău, anul 4, specialitatea asistent social, calificarea pedagog social. Părinții ei, Ecaterina și Sergiu Bolgari, doi intelectuali care cresc și educă frumos trei copii, au fost dintotdeauna sprijinul și inspirația Alexandrei. Mama tinerei este profesoară de matematică, iar alegerea să devină pedagog și să perpetueze dinastia, probabil este influența indirectă a mamei. Deși tinerii de acum sunt adesea tentați de căi mai ușoare, Alexandra Bolgari este dovada vie că frumusețea adevărată vine din echilibru, cultură și caracter. Cu sprijinul părinților săi – oameni de carte, iubitori de educație și principii sănătoase – Alexandra își croiește drumul cu demnitate și curaj, pregătită să devină nu doar un profesionist remarcabil, ci și un model pentru generația sa. Nu declară artificial că vrea să schimbe viitorul, dar crede că orice gest al ei, oricât de mic, responsabilitatea, atitudinea și pregătirea ei de la școală pot contribui ca lumea să fie mai bună. Pentru ea, a fi asistent social nu este doar o meserie, ci o vocație. Crede că în spatele fiecărui caz social, fiecărei statistici sau povești dureroase, se află un om care are nevoie să fie văzut, înțeles și sprijinit. De aceea, se pregătește cu seriozitate, citește, se informează, participă la activități de voluntariat și dialoguri reale cu cei marginalizați. Nu din datorie, ci din convingere.
O discuție cu Alexandra încurajează pe orice interlocutor, pentru că este stăpână pe cuvântul ei, pe ideile proprii, inspirate din cărțile citite sau revitalizate de la profesorii ei. La colegiu, profesoara de limba și literatura română, Galina Druță, îi formează gustul literar, o face să înțeleagă că un text bun nu trebuie doar analizat, ci simțit, că în spatele fiecărui vers sau pagini de carte stă o lume întreagă care așteaptă să fie înțeleasă. Îi place să citească, mai ales din autorii moderni, stilul acestora fiind mai aproape de înțelesul ei. Le mulțumește profesorilor pentru insistența lor că au determinat-o să îmbrățișeze această pasiune acum când la vârsta fragedă formarea intelectuală este importantă. Literatura modernă o impresionează, iar cartea „Buburuza” de Liliana Corobca nu este doar o poveste captivantă, ci și o reflecție lucidă asupra lumii în care trăim — o lume în care inocența este pusă la încercare, iar fragilitatea umană este adesea ignorată.
Viața și atmosfera de învățare la colegiu nu i se par Alexandrei o trecere pe coridoarele instituției sau o prezență absentă la cursuri. Știe că trebuie să muncească mult, să descopere acum noi orizonturi. N-o sperie programul încărcat, evaluările, testele, nu-și creează tabieturi după care să trăiască. Fiecare zi e o pagină albă pe care scrie conștient, cu răbdare și cu inima deschisă, convinsă că adevărata reușită nu stă în a bifa sarcini, ci în a trăi autentic, cu rost. Recunoaște, când îi citește pe clasici că generația, din care face parte, pierde legătura cu profunzimea și rafinamentul de altădată. Își notează în minte cuvintele marilor autori – Eminescu, Creangă, Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu, care o obligă să reflecteze, să pătrundă în esență – acestea fiind mult mai de preț pentru un viitor mai bun.
Alexandra Bolgari nu dă sfaturi nimănui. O analiză asupra celor văzute în jur sunt doar reflecțiile ei, crezând, dar și sperând, că nu superficialitatea trebuie să domine, ceea ce predomină în societatea contemporană, ci valorile atât de importante oricăror timpuri!
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 403
Susține Natura.md: Devino Patron!
