CÂTEVA RÂNDURI DESPRE SFÂNTUL ȘI MARELE POST
natura.md
Feb 18, 2026 07:28
459
0
În perioada anului 2026, Postul Învierii Domnului începe la finele lunii februarie și se finalizeză pe 4 aprilie, deoarece, paștele ortodox cade pe 5 aprilie. Majoritatea creștinilor ortodocși din țara noastră, onorează, după posibilitate, perioada Postului Mare.
Postul Paștelui, numit și Păresimile sau Patruzecimea, este cel mai lung și cel mai aspru dintre toate celelalte posturi de peste an. Tocmai din acest motiv în popor este numit Postul Mare sau Postul Învierii, deoarece precede înaintea celui mai mare praznic: Învierea Domnului. Din aspect simbolistic, acest post, pe de o parte, pregătește credincioșii de comemorarea anuală a patimilor și Învierii Domnului, iar pe de altă parte, aduce aminte de postul a patruzeci de zile ținut de Domnul Iisus Hristos înainte de a începe misiunea răscumpărării.
Majoritatea Sfinților Părinți sau a scriitorilor bisericești, pun baza acestui post încă din perioada apostolică sau imediat apostolică. Avem mărturii de la Sfinții Părinți Apostolici (Irineu, Dionisie Alexandrinul, Ipolit Romanul, Tertulian etc), care amintesc de postirea creştinilor înaintea praznicului Învierii Domnului încă din sec. al II-lea. E adevărat, că perioada și austeritatea lui erau neuniforme. La sfârșitul sec. III, deținem informația că acest post era împărțit în două perioade: Postul Patruzecimii (patruzeci de zile) și Postul Prepascal (săptămâna patimilor), care începea luni, după Duminica Floriilor și finalizează cu sâmbăta dinaintea Paștelui.
Abia în sec. al IV-lea, la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), când s-a hotărât uniformizarea datei Paștilor, s-a stabilit, mai ales pentru Biserica Răsăriteană, durata Postului Paștelui. Pentru noi, acest post începe duminică seara, a lăsatului sec de brânză (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau Duminica Iertării) și postim până în seara Sâmbetei Mari, a Patimilor. Datorită faptului că data paștelui este schimbătoare și acest post nu începe la o dată fixă.
Durata de 40 de zile a Postului Paștelui are un fundament scripturistic. Această cifră este deseori întâlnită nu doar în Vechiul Testament, ci și în cel Nou. Perioada aceasta este legată de pregătirea sufletului uman prin implicare și pronia divină în implementarea voii lui Dumnezeu: potopul lui Noe a ținut patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Dumnezeu a spălat cu apă pământul de păcatul uman (Facere 7, 12-17); patruzeci de ani au hoinărit evreii în pustie până au ajuns la pământul făgăduinței, Dumnezeu a pedepsit poporul ales pentru lepădarea credinței (Ieșire 7, 7; 29, 5-6); Moise a postit patruzeci de zile până a primit tablele legii (Ieșire 34, 38); Domnul Iisus Hristos a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopţi până și-a început misiunea publică (Matei 4, 1-2; Luca 4, 1-2) etc.
Chiar dacă acest post este mai auster și mai lung, durata și modul postirii îl alege fiecare creștin în parte. Nu toți creștinii contemporani au această îndeletnicire veche, de a se pregăti de cu vară și toamnă pentru Sfântul și Marele Post, așa cum era cândva la bunicii și părinții noștri. Ei umpleau borcanele cu ghiveciuri și murături pentru perioada Postului Mare. Postul mai ține de starea sănătății creșinului. Bolnavii și neputincioșii, copiii și femeile însărcinate au dezlegare de la acest post. Fiecare creștin postește după propria disciplină, este important să fie un post sincer, nu doar alimentar, ci și spiritual, să fie unul folositor și bucurat de cununa Sfintei Împărtășanii. Postul trebuie să fie ornamentat cu două aripi: rugăciunea și milostenia. Totuși, cu bucurie în suflet, constatăm că avem tot mai mulți creştini, care onorează toată perioada Postului Mare. Doamne, ajută-ne spre postul cel folositor.
Autor: Viorel Cojocaru
Articol publicat în revista NATURA, nr. 408
Susține Natura.md: Devino Patron!
