„Sclavul, în genunchi, visează la dominația lumii.”

Rusia, un stat fascist!?

 Odată cu implozia URSS a apărut o șansă istorică pentru Federația Rusă. Existau premise reale ca după secole de totalitarism, Rusia să înceapă procesele de democratizare, însă ea a decis să se reîntoarcă la un stat autoritar și barbar, ghidat de oribila boală a mesianismului. De ce Rusia refuză cu îndârjire să devină un stat normal, democrat?

E o iluzie periculoasă, înșelătoare că după al doilea război mondial fascismul ar fi dispărut definitiv, fără să se înțeleagă numeroasele tentative ale acestuia de a se masca în diverse variante ale populismului, șovinismului, rasismului, ortodoxismului imperialist. Fenomenul fascismului nu poate fi încadrat într-o definiție unică, fiindcă este unul extrem de complex, cu particularități distincte în fiecare caz, cu o dinamică impresionantă, dar care totuși are trăsături vizibile comune și de necontestat. 

Numeroși cercetători, experți, filosofi, istorici de mult timp, dar în mod deosebit după declanșarea războiului împotriva Ucrainei, își aprofundează studiile despre Rusia pe tema originilor și evoluției fascismului în gândirea, cultura și ortodoxia rusă, în mentalitățile populare și construcția statului rus. Cercetătorii Alain Basancon, Vladimir Tismăneanu, Henri Levy, Alexander Motyl au descris Rusia contemporană ca un stat în care sunt prezente toate elementele definitorii ale unui regim fascist. Să facem o incursiune succintă în istoria Rusiei pentru a vedea că ideea nu e nouă deloc, că există o tradiție de peste o jumătate de mileniu de monarhie absolută, de autoritarism, expansionism și mesianism, care a precedat fascismul modern.

Scrisorile din Rusia scot la iveală originile și natura fascismului rusesc

Dacă vorbim despre originile fascismului din Rusia cel mai potrivit este recursul la geniala lucrare scrisă de francezul Astolphe Louis Leonor  Custine, încă în 1839, „Scrisori din Rusia”,  un savant-călător prin imperiul rus după războaiele cu Napoleon, pe  atunci când țarii ruși se considerau stăpânii Europei.

Scrisorile din Rusia au fost editate în premieră la Paris în 1839. Cartea a supraviețuit sutelor de reeditări în toate limbile, cu excepția celei ruse, până în anul 1989. Astăzi este o carte interzisă în țările cu regimuri autoritare și, în primul rând, în Rusia. Este o carte care refuză să îmbătrânească și devine mai tânără și actuală pe an ce trece. Astăzi, ca niciodată, ea ne ajută să înțelegem natura și esența Rusiei, ca stat care nu se înscrie în tiparele evoluției umane firești, care respinge democratizarea și modernizarea pentru a rămâne violent, barbar și agresiv.

Custine începe investigația sa cu momentul în care triburile răzlețite și incapabile de autoguvernare ale slavilor de răsărit sunt cucerite de tătaro-mongoli în sec. al XIII-lea. După cucerire, Rusia s-a destrămat în cnezate mici supuse definitiv hanilor tătari. Totul era subordonat interesului invadatorilor. Cneazul trebuia să exploateze fără milă propria populație pentru a putea plăti noii stăpâni și a-și încropi propriile averi. Orice nesupunere însemna moartea. Cnejii aveau cel mai barbar comportament față de supuși. Supunerea totală, atât față de tătari, cât și față de propria conducere, a instalat pe secole înainte o dictatură feroce. Nici un proces de umanizare cum ar fi Renașterea, Iluminismul, abolirea sclaviei, reforma bisericii nu pătrundea în Rusia. Această țară  rămânea o împărăție a barbariei, sărăciei cumplite, terorii, supunerii totale, întunericului și morții.

 Mentalitatea formată de cuceritori s-a perpetuat și după plecarea tătaro-mongolilor, Rusia având parte de propriile tiranii odioase. Țarii ruși copiau cu fidelitate comportamentul hanilor și îl dezvoltau, demonstrând o cruzime nemaiîntâlnită în alte părți ale Europei. Marele cneaz moscovit Ivan cel Groaznic, idolul și modelul lui Stalin și Putin și ale cărui statui sunt astăzi ridicate în diferite orașe rusești, a adus ororile împotriva oamenilor la o cruzime greu de imaginat. Pare incredibil, dar tot ce relatez e bazat pe documente de epocă. O dată la două săptămâni el convoca cât mai multă lume în Piața Roșie din Moscova și organiza asasinarea publică a unor înalți demnitari din anturajul său. Cel supus torturilor groaznice era ridicat pe un podium înalt, pentru o bună vizibilitate, copiii lui erau așezați la picioarele tatălui pentru a privi îndeaproape chinurile părintelui. Soția era violată public, în fața soțului, copiilor și a miilor de spectatori entuziasmați. 

Țarii conduceau populația prin teroare, îi băteau până la sânge pe mojici să muncească, să asigure hrana și să mărească oastea cneazului. Supunerea era atât de totală, sărăcia și cruzimea torturilor atât de insuportabilă, încât trebuia să oferi „norodului” o revanșă, o relaxare. Unica soluție găsită de marii cneji au fost războaiele de cotropire. Ele acordau populației asuprite ocazia să aplice modelul și sălbătăciile stăpânilor sângeroși, să se revanșeze, să omoare oameni nevinovați din teritoriile ocupate, să violeze, să jefuiască. Era o reproducere în exterior a modelului intern inițiat de monarhul absolut, țarul Ivan cel Groaznic, o răzbunare a mojicului oropsit pentru toate înjosirile sale, pentru viața în întuneric, mizerie și frică. Războaiele de cucerire erau așteptate de rus ca o sărbătoare, oferindu-i prada și sentimentul de stăpân peste alte popoare. Pentru a spăla umilința, supunerea degradantă și rușinea pe care o suferă acasă, rusul își dorește să exercite tirania suportată în patrie asupra altor popoare, de aceea el nu-i altceva decât „sclavul, în genunchi, care visează la dominația lumii”, menționează Custine, iar Rusia țaristă e „un imperiu imens în care frica ține loc de lege, minciuna ține loc de morală, iar puterea exterioară ascunde slăbiciunea interioară.” 

                       Imperialismul ca preludiu al fascismului contemporan

În aceste interminabile războaie de cotropire s-a născut o ideologie care a contaminat statul și majoritatea rușilor, de la țar până la mojicii de rând. Aberația molipsitoare că Rusia are misiunea mesianică să „salveze omenirea”, să fie stăpânul lumii și purtătorul adevărului absolut, îi legitimează pe ruși să dicteze și să extermine alte popoare sub falsul pretext al „eliberării”. Din păcate, cultura rusă, ortodoxia pravoslavnică și biserica și-au trădat rostul, lăsându-se transformate în instrumente ale monarhiei autocrate, care au format o viziune comună a rușilor, întemeiată pe mesianism, pe deliranta idee de „popor ales” să salveze Occidentul corupt de la căderea în păcat și stricăciunea morală. Pușkin, Tiutcev, Dostoievski, Soloviov, Iliin, Berdeaev și  mulți alții au fundamentat și dezvoltat teoria mesianică, exclusivistă și șovină despre superioritatea și dreptul divin al rușilor de a cuceri teritorii străine și a „elibera” popoarele euro-asiatice pentru a le „mântui” și a le aduce „adevărul, credința dreaptă, cultura și bunăstarea”. Bunăoară, Dostoievski dezvoltă conceptul despre „misiunea providențială a Rusiei”, spunându-le rușilor: „Rusia nu este destinată să fie ca Occidentul, ci să fie o lumină pentru lume…noi suntem poporul care trebuie să poarte crucea pentru întreaga omenire.” Multe din ideile „marilor profeți și scriitori ruși” din secolul XIX au devenit cu timpul repere ale teoriei fasciste evoluate de la o fază la alta, până la totalitarism și conceptul modern de „russkii mir”. 

Mentalitatea mesianică, șovină și imperialistă a fost cultivată cu migală și edificată secole la rând – scăldată în sângele zecilor de popoare exterminate prin „salvare” sau rusificate definitiv de la Atlantic până la Pacific – această mentalitate toxică a devenit trăsătura de bază a statului rus. Indiferent de epocă, rușii trăiesc și supraviețuiesc din războaie. Conducătorii lor au însușit perfect că fără războaie de cucerire statul se descompune. Rusul, lipsit totalmente de o viață normală în interiorul țării, fără drepturi și libertăți, își revarsă umilințele suportate, furiile camuflate, frustrările adunate peste vecinii apropiați și îndepărtați, peste care se duce cu războaie de cucerire. În război, rusul este fericit, se simte Ivan cel Groaznic, han, cneaz sau țarevici, iar anexarea teritoriilor noi îi oferă, în sfârșit, statutul de stăpân peste băștinașii subjugați.

Urmăriți cu atenție istoria Rusiei și veți vedea că pauzele pașnice au fost foarte scurte, 30-40 de ani. Țarii ruși și prim-secretarii comuniști  se temeau de o pace îndelungată. Ea punea în pericol statul, fiindcă se acumulau prea multe nemulțumiri în societate. De aici și permanentizarea războiului cotropitor ca o formă de perpetuare și mărire a imperiului. Astfel au apărut germenii fascismului timpuriu care a evoluat și a devenit liantul perioadelor  țaristă, comunistă și putinistă. Mentalitățile contaminate de ideile mesianice, șovine și imperialiste reprezintă originea, izvoarele primare ale fascismului rusesc care, indiferent de epocă sau denumire, se află la temelia și ideologia statului rus, amenințând mereu libertatea, pacea și granițele popoarelor pașnice.

Putin trebuie oprit pentru că aduce războiul în Europa și a transformat Rusia în țară fascistă

Pentru a evita învinuirile de interpretări subiective asupra originii și naturii fascismului rus recomand tuturor cititorilor o excelentă metodologie pe care ne-o oferă celebrul savant și scriitor Umberto Eco în lucrarea „Fascismul etern sau Cum să recunoaștem fascismul”. Eco propune o grilă științifică din 14 puncte care contribuie  la recunoașterea facilă a fascismului, a tendințelor fascizante etc. 

Utilizarea grilei lui Umberto Eco demonstrează cu exactitate că sintagma „Rusia fascistă” este una adevărată, care corespunde realității. Nicio excepție de la cele 14 caracteristici științifice verificate în timp nu sunt lipsă în cazul Rusiei. Este o demonstrație la care nu există recurs. Rusia este o țară care în ultimele decenii a revenit la cele mai monstruoase caracteristici fasciste prin cultul liderului, represiunea internă, exterminarea fizică a opoziției, militarismul agresiv, propagandă șovină, genocide, războaie de cotropire, promovarea ideologiei aberante despre supremația poporului rus și a dreptului lor de a subjuga și dicta altor popoare.

Și dacă pe timpul lui Hitler democrațiile liberale s-au unit împotriva Germaniei, atunci astăzi asistăm din partea administrației Trump la o atitudine șovăielnică, cinică și lașă față de agresiunea barbară a Rusiei împotriva Ucrainei. Vă închipuiți că democrațiile lumii ar mai fi făcut comerț în plin război mondial cu fasciștii? Vă închipuiți că unele țări ar mai fi vândut componente pentru producerea armamentului nazist? Vă închipuiți că președintele SUA,  Franklin Delano Roosevelt să fi anunțat jurnaliștii că se vede nevoit să întrerupă conferința de presă pentru că are o convorbire telefonică cu „prietenul său, Adolf”? De neimaginat!

Dacă dorim o pace durabilă în lume, a venit timpul de spus lucrurilor pe nume și de procedat în consecință. Să urmăm exemplul celor care s-au opus categoric împotriva lui Hitler în al doilea război mondial, formând o largă, puternică și hotărâtă Coaliție Antifascistă. Rusia trebuie oprită, fiindcă aduce războiul în casele noastre, fiindcă amenință suveranitatea și pacea tuturor țărilor din Europa. Rusia trebuie oprită, fiindcă este un stat fascist și a devenit un pericol global.

Autor: Vlad Darie, istoric,

votant al Declarației de Independență, ex-consilier prezidențial 

Articol publicat în revista NATURA, nr. 406 

Susține Natura.md: Devino Patron!