Lectura este cea mai frumoasă parte a rutinei
natura.md
Apr 14, 2026 09:33
608
0
Sunt oameni a căror voce îți stârnește curiozitatea de a descoperi cât mai repede cine se află în spatele ei. În vocea acestor ființe căldura, dragostea și sinceritatea sunt terapeutice. Așteptam momentul și chiar aveam nevoie de trei și mai multe leacuri pentru sufletul meu de la un suflețel adolescentin, cald, spălat de roua primăverii. Intuiția că Andreea Ghiluța, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic Republican „Aristotel”, Chișinău, care îmi poate oferi leacuri pentru suflet, s-a confirmat într-o discuție prietenească, în redacția NATURA, acolo unde cu puțini ani în urmă, eleva silitoare din satul Mașcăuți, Criuleni, a câștigat un premiu. S-a bucurat să revadă sediul redacției, iar amintirile au năvălit-o să mai povestească despre anii frumoși ai copilăriei, despre familia ei și despre școala pe care o consideră o instituție unde își crește aripi pentru zbor.
În ochii albaștri și senini ai Andreei firul amintirilor pleacă din curtea casei părintești. Îi cinstește pe părinții ei, Marina și Vitalie, cu cele mai frumoase cuvinte și cu respectul cuvenit, o iubește pe bunica Valentina de 86 de ani, care e un membru onorific al familiei nu doar datorită vârstei, dar pentru că e un izvor de înțelepciune și pentru că memoria bătrânei a rămas conservată la dragostea către nepoata ei. O are mereu în fața ochilor pe mătușa Lidia, care citește revista NATURA și pe Balzac. Modelul mătușii îl are stăruitor în minte pentru că o vede mereu citind: pe prispă, când afară e cald, la geamul casei sau la masă când timpul rece o ține în casă. Surorile ei mai mari, la fel, sunt modele de prietenie, chiar și la distanță le simte aproape. Când se uită retrospectiv la familia ei, crede că din dragoste pentru ea, ar scrie o carte. Timpul nu pune piedici creării lucrurilor bune, așa cum fac oamenii.
Gimnaziul din satul natal a rămas în sufletul tinerei de la Mașcăuți o treaptă a vieții care a lansat-o să continue cu aviditate studiile la Liceul Aristotel. Aici, spune Andreea, a creat conexiuni cu elevi, profesori. Aristotel - adică opera filosofului, lecturile, mediul elitar, munca și dedicația pentru învățătură – i-a schimbat viața. Prima notă de 10, greu de ajuns la ea chiar în prima clasă de liceu, a încurajat-o să le înmulțească ca pâinea și peștii. Cea mai umană ființă pe care a cunoscut-o este profesoara de limbă și literatură română, Marta Friptu, pentru faptul că știe să aprecieze oamenii. O descrie pe profesoara ei ca fiind un cadru didactic remarcabil, atât din punct de vedere emoțional, cât și profesional. Datorită orelor de limba română - fapt confirmat și de Nicon Jomir, în prezent student la Facultatea de Litere din București - elevii Liceului „Aristotel” cultivă lectura aprofundată. Clasicii literaturii române și universale, reprezentanții generației pierdute sau ai „generației ochiului al treilea”, junimiștii ori martirii devin repere intelectuale pentru tinerii acestui liceu.
„Dacă ar exista măcar cinci oameni precum doamna Marta”, mărturisește eleva, „lumea ar fi mai bună.”
Utopiile, am putea spune, urmându-l pe Aristotel, nu s-ar destrăma atât de ușor dacă ar exista oameni capabili să înțeleagă și să valorifice adevăratele valori.
Andreea Ghiluța mărturisește că lectura pentru ea este cea mai frumoasă parte a rutinei. Strecoară câte un zâmbet modest și curat să nu se înțeleagă că seriozitatea acestei preocupări este o infatuare la întrebarea dacă astăzi mai citesc tinerii. Spune că pe „Faust” a lui Goethe l-a devorat de două ori, odată, când aștepta în aeroport. Există, însă, opere pe care nu le citește din plăcere, dar despre care știe că au un rol formator. Ca să înțelegi „Iona” de Marin Sorescu, „Zahei Orbu” de Vasile Voiculescu, trebuie să ai o doză mare de cultură generală, să mai citești și din pildele sfinților. Discipola profesoarei Marta Friptu le are, așa cum are și „zăbava cărților”, iar lecturile o ajută să fie o concurentă bună la Olimpiada de română, în fiecare an. Anul acesta a ajuns la etapa republicană.
Fără să se laude, spune că învățatul nu a fost niciodată o preocupare apăsătoare, ci a devenit o responsabilitate firească, ceva natural. Consideră că, la această vârstă frumoasă, lectura este o pasiune pe care a transformat-o în dragoste. Dacă pretindem că trăim într-o societate cultă și educată, atunci trebuie să învățăm mereu. Andreea Ghiluța își dorește să fie exponentul unei asemenea societăți, iar Facultatea de Drept la care aspiră să studieze are nevoie de astfel de minți.
Când va pleca la studii în România (încredințată, cea care scrie, că își va uimi profesorii ca Nicu Jomir), nu va uita că primii pași pleacă din cel mai pitoresc sat, pe care-l asociază cu părinții, cu bunica, cu prietenii, cu Răutul, cu mii de apusuri de soare.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 410
Susține Natura.md: Devino Patron!
