O salbă de perle
natura.md
Nov 16, 2025 04:53
471
0
Deși bazinul marin pontic a ținut sub ape pământul nostru milioane de ani, uscatul își făcea loc sub formă de creste, dealuri, movile, insule lagunare, până când Mările Tortoniană și Sarmatică au fost învinse, făcându-le să se retragă definitiv. Nu cunoaștem cât de rapidă a fost retragerea mărilor, dar din grabă prea mare sau din generozitate, ele au lăsat sau au pierdut o salbă de perle, care se întinde ca un lanț în nord-vestul Basarabiei, de-a lungul Prutului. Și fiindcă salba de perle naturale trebuia să poarte un nume, savanții i-au spus lanț de recife coraliere sau calcaroase, iar băștinașii le-au botezat și mai simplu „țiglăie”, pe când noi am căutat prin arhive și cărți de specialitate și am preluat un cuvânt de origine poloneză, numindu-le toltre și mai departe „Toltrele Prutului”. Dar să știți, ori de câte ori o să auziți aceste cuvinte, se au în vedere lanțurile de recife, care în urma eroziunii apelor, vântului, anotimpurilor au dezgolit stâncile uriașe, cu forme ciudate și pline de mister. Adică, lanțul de perle al Basarabiei. De când recifele calcaroase, țiglăiele, stâncile, toltrele sau cum le mai spun au ajuns să fie perle, că dacă ar fi așa Moldova ar deveni cea mai căutată și cunoscută țară de pe mapamond. Aveți puțină răbdare și o să vă convingem că toltrele trag mai greu la cântar decât perlele adevărate.
„Stâncile Prutului” sau „Toltrele” se află concentrate pe o suprafață restrânsă, în bazinele râurilor mici Larga, Vilia, Lopatnic, Draghiște, Racovăț, Chiuhur și Camenca, râuri care se varsă în porțiunea Prutului de Mijloc cuprinsă între localitățile Criva și Pruteni. Cel mai scurt afluent, Larga, are o lungime de 30 km, iar cel mai lung râu, Camenca, abia după renaturalizarea din 2001 a atins iarăși lungimea de 110 km. Deși fragmentate puternic în mai multe locuri, lanțurile de recife se mai prezintă și astăzi ca un organism unitar ce se întinde pe o distanță de aproape 200 km, iar pe râurile Lopatnic, Draghiște, Racovăț, Ciuhur și Camenca formează marile complexe naturale: Caracușenii-Vechi-Corjeuți; Trinca-Fetești-Burlănești; Gordinești-Buzdujeni-Brânzeni; Pociumbeni-Druță-Horodiște-Văratic-Duruitoarea; Butești-Cobani. Deci, dacă ar fi să le localizăm, „Stâncile Prutului” nu se află direct pe malul Prutului, ci în bazinele afluenților Prutului, la o distanță de câțiva km de malul stâng al Prutului.
Lanțurile de recife calcaroase din nordul Moldovei sunt constituite din schelele de corali, moluște, scoici, litotamnii, alge, animale și organisme marine, care umpleau Mările tropicale Tortoniană și Sarmatică acum 10-20 milioane de ani. Recifele basarabene au aceeași geneză ca și marele lanț coralier din Australia, numai că cel de acolo se află aproape în întregime sub apă, vârfurile lui ieșind din ocean la o înălțime de 2-5 metri, pe când recifele noastre ajung sau trec peste cota de o sută (!!!) de metri. Și toată înălțimea lor se află pe uscat, de unde pot fi admirate în toată măreția și splendoarea lor. Oricât ar părea de neverosimil, dar în toată Europa, de la strâmtoarea Gibraltar până la munții Ural, numai la noi pot fi văzute și studiate aceste minuni ale naturii. Dar știm noi să le promovăm, să le cunoaștem, să le ocrotim și să le iubim la justa valoare?
Articol publicat în revista NATURA, nr. 405
Susține Natura.md: Devino Patron!
