Pădurea Domnească
Rezervaţia „Pădurea Domnească", administrată de Agenţia de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva", este situată în zona localităţilor Cobani, Balatina, Bisericani, Cuhneşti, Moara-Domnească, Chetriş, Călineşti, Hânceşti, Drujineni şi Pruteni din judeţul Bălţi.
Din punct de vedere ortografic rezervaţia este aşezată în lunca inundabilă a Prutului, între râurile Prut şi Camenca.
Rezervaţia „Pădurea Domnească" are ca vecinătăţi limitele şi hotarele următoare:
- La nord, ocolul silvic Râşcani - liziera pădurii;
- La est, ocolul silvic Glodeni - râul Camenca;
- La sud, ocolul silvic Făleşti - liziera pădurii;
- La vest, România - râul Prut;
Suprafaţa Rezervaţiei este de 6032 ha.
Relieful
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul ocupat de vegetaţia forestieră a rezervaţiei „Pădurea Domnească" aparţine Platoului Moldovenesc de nord-vest şi este localizat în zona cursului mijlociu al râului Prut, de la satul Branişte la nord, până la Pruteni la sud; spre vest este limitat de râul Prut, iar spre est - de zona de recife Buteşti - Cobani şi mai la sud, de terasele râului Prut din preajma estică a satelor Viişoara şi Pruteni.
Relieful a început să se formeze după regresiunea mării sarmaţianului superior, când procesul de scufundare a fost înlocuit de procesul de ridicare slabă. Pe parcursul pliocenului mediu şi, parţial, în timpul celui superior teritoriul a fost dominat de condiţiile continentale de formare a depozitelor. Pe parcursul pliocenului superior - cuaternar, ridicarea platformei a fost însoţită de accelerarea proceselor exogene de eroziune şi fragmentare a reliefului. Actualmente teritoriul, după particularităţile geomorfologice, se identifică cu Câmpia aluvială a Prutului de Mijloc. La alcătuirea lui iau parte terasele Prutului şi elemente ale reliefului actual: lunca şi versantul stâng al văii Prutului şi cumpenele de apă. Lunca Prutului se distinge prin multitudinea formelor de relief create de activitatea râului, precum şi a braţelor sale. Prin mişcare, apa râurilor a exercitat acţiuni morfogenetice de eroziune liniară verticală şi laterală, de transportare şi depunere a materialului. Intens se dezvoltă eroziunea laterală. Prin aceasta se explică forma sinusoidală în plan orizontal a albiei râului Prut şi a râuleţului Camenca din sectorul luncii lui. În trecut, pentru aceste râuri a fost specifică schimbarea frecventă a direcţiei de scurgere. Drept dovadă servesc numeroasele resturi de albii vechi ale râurilor numite în popor stariţe (pruteţe). Ele se deosebesc prin formă, lungime, lăţime şi adâncime. Majoritatea pruteţelor au formă de potcoavă, mai rar de arc. Resturile de albii reprezintă, fără îndoială, meandre părăsite. E de remarcat că izolarea meandrelor din cursul Prutului continuă şi în timpul actual. Cea mai tânără meandră părăsită este stariţa „Potcoava", care a fost separată de Prut cu 20 ani în urmă. Stariţele au diferite dimensiuni, valorile lăţimii se află între 20 - 30 m şi 100 - 150 m. Adâncimea stariţelor se schimbă de la 0,7-0,5 m până la 4-5 m, mai des fiind de 2-3 m. Pentru majoritatea stariţelor este caracteristic faptul că un mal este mai jos şi lin, iar celălalt este mai înalt şi abrupt. Din formele fluviale de relief se evidenţiază abrupţii. Ele au o înălţime de 1,5-5 m, rareori de 3-4 m. Abrupţii seamănă cu malurile stariţelor, dar sunt solitari, fără pereche. Contopirea abruptului cu malul stariţei şi cu malul actual al Prutului, precum şi teritoriul învecinat este mai înalt decât nivelul Prutului şi ne permite să presupunem că abrupţii reprezintă resturi de mal de la care râul Prut, în diferite timpuri, treptat, s-a îndepărtat, depunând aluviuni şi formând râpe. Unitatea geomorfologică predominantă este lunca urmată de versant. Configuraţia terenului este plană şi mai rar ondulată. Din punct de vedere altitudinal, teritoriul rezervaţiei se înscrie între 45 şi 85 m. Expoziţia generală, determinată de relief şi scurgerea apelor, este sud-vestică. Panta terenului înregistrează valori ce încep de la înclinări sub 5° până la înclinări de peste 16°, predominând înclinarea uşoară (1-5°).
Articol publicat în revista NATURA, nr. 405
Susține Natura.md: Devino Patron!

