Devino Patron!

Viața unei femei din Moldova: între dor și sacrificiu

Viața unei femei din Moldova: între dor și sacrificiu

  La începutul anilor 2000, mii de femei din Republica Moldova au luat drumul străinătății, lăsând în urmă familii, case și cariere. Printre ele se afla și Maria, o femeie inteligentă și muncitoare, care în Moldova avea o profesie respectată, era medic. Deși își iubea meseria, salariul era prea mic pentru a-i permite să ofere copiilor săi studiile și viitorul pe care și le dorea pentru ei. Astfel, în anul 2002, cu sufletul greu, Maria a luat una dintre cele mai dificile decizii din viața sa: să plece în Italia. Drumul a fost un adevărat coșmar. În România, împreună cu alte persoane, a fost ascunsă într-un beci unde au stat două zile, așteptând momentul potrivit pentru a trece frontiera. După traversarea Sloveniei, omul care îi conducea le-a aruncat pașapoartele, lăsându-i fără identitate și fără siguranță. Au urmat douăsprezece zile de mers pe jos. Au traversat râuri, păduri dese și locuri greu accesibile pentru a evita controalele. Dormeau în saci, pe pământ rece, iar foamea și oboseala îi însoțeau permanent. În acele momente grele, solidaritatea dintre oameni lipsea adesea. Cei care nu puteau înota erau ironizați în loc să fie ajutați. Ajunsă în Italia, în apropierea orașului Treviso, Maria a fost lăsată lângă o margine de pădure, aproape de o groapă de gunoi. Mirosul era insuportabil. Avea puține haine, iar o singură geacă o întorcea pe dos pentru a părea că are mai multe schimburi. Mai târziu, a ajuns la Verona. Acolo, într-o fabrică abandonată, locuiau zeci de moldoveni fără adăpost și fără documente. Dormeau pe jos, în condiții greu de imaginat. Printre ei erau și alți migranți veniți din diferite țări. În fiecare seară, când apărea poliția, oamenii fugeau în toate direcțiile. Maria urca în copac până când pericolul trecea. Timp de trei luni a trăit astfel. Plângea și se întreba dacă sacrificiul său avea sens, și se gândea cum să întoarcă banii care îi luase la procente pentru a veni în Italia. Singura alinare o găsea într-o biserică din apropiere, unde mergea să se roage și să prindă putere. În cele din urmă, a apelat la o agenție de muncă. Prima familie la care a fost trimisă avea doi copii. Însă, din cauza că nu avea documente nu au primit-o. După un timp, agenția i-a găsit un alt loc de muncă, în Spoltore, unde a îngrijit un bătrân. Acolo a început un nou capitol al vieții sale. Ani la rând a muncit din greu, economisind fiecare bănuț. Trimitea bani acasă, își ajuta copiii să învețe și încerca să le ofere șansa la un viitor mai bun. Viața în Italia nu a fost ușoară, dar Maria nu a renunțat niciodată. 

     Povestea ei este povestea a mii de femei moldovence care au plecat peste hotare nu pentru a-și căuta fericirea, ci pentru a le oferi copiilor lor o șansă. În spatele fiecărei reușite se ascund lacrimi, dor, singurătate și sacrificii pe care puțini le cunosc. Astăzi, când privim la realizările copiilor lor, trebuie să ne amintim că acestea au fost construite, de multe ori, pe curajul și suferința unor mame care au ales să lupte departe de casă. 

Autor: Natalia Stratan  

Articol publicat în revista NATURA, nr. 413

 

Susține Natura.md: Devino Patron!