ROADELE POSTULUI
În perioada Postului Mare creștinii se pregătesc pentru împăcarea cu Dumnezeu. E o manifestare a propriei voințe, ce pornește din subconștientul nostru, ducând spre ontologia noastră divină. Împăcarea cu Dumnezeu, de fapt, este și împăcarea cu tine însuți. Conștiința morală, considerată de mulți Sfinți Părinți „glasul lui Dumnezeu în om”, știința o numește „nivelul etic superior”, ce mereu ne îndeamnă să respectăm normele morale, adică, să fim buni și să evităm răul. Nu există oameni, excepție doar Domnul nostru Iisus Hristos, care să fie viu și să nu greșească. Toți avem această înclinare, dependentă și de voia noastră.
Credincioșii în perioada postului doresc să se spele de păcatele săvârșite, să mărturisească starea de păcătoșenie și să primească dezlegare de la Iisus Hristos. Această dezlegare și împăcare cu Dumnezeu se realizează prin două mari taine ale Bisericii: Sfânta Mărturisire și Sfânta Împărtășanie. Taina Pocăinței sau a Mărturisirii se găsește în Vechiul și Noul Testament cu multe exemple. Domnul Iisus Hristos accepta și se bucura de pocăința unora, iar altora le ierta păcatele, apoi îi tămăduia. De aici, deducem că păcatul este o boală sufletească, iar izbăvirea de el ne va aduce sănătatea trupească. Taina Pocăinței are patru etape distincte: 1. Căința sau regretul de fapta sau cuvântul comis; 2. Mărturisirea către un duhovnic al faptelor regretate; 3. Ascultarea cu atenție a tratamentului, numit canon și 4. Iertarea sau dezlegarea păcatelor, care vine de la Duhul Sfânt prin preotul duhovnic. După această curățire sau eliberare urmează bucuria întâlnirii cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie.
În spiritualitatea ortodoxă, Cuminecarea sau Sfânta Împărtășire reprezintă treapta cea mai înaltă spre urcușul duhovnicesc. Încă din Biserica primară, creștinii atrăgeau maximă atenție faptelor, cuvintelor și gândurilor ca să nu cadă din har, să poată primi Sfânta Împărtășanie. Această Taină mistică a fost instituită de Domnul Iisus Hristos în ziua de Joi, înaintea pătimirii. Atunci când le-a frânt pâinea apostolilor, le-a binecuvântat-o spunând: „aceasta să faceți întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19), apoi dintr-un potir i-a servit pe toți spunând aceste cuvinte: „Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Luca 22, 20). Prin Sfânta Împărtășanie ni se oferă Hristos Însuși, izvorul apei veșnice și al tuturor darurilor, împărțitorul tuturor bunătăților ce privesc viața și pietatea. Mulți dintre credincioși care erau transfigurați după unirea cu Domnul Hristos prin Sfânta Împărtășanie deveneau cu totul alții, Hristos le schimbă viața.
Sfântul Apostol Pavel amintește, încă de pe timpul lui, că toți credincioșii aveau nevoie de o pregătire deosebită înainte de a se împărtăși. Recomandă ca persoana înainte de a primi Trupul și Sângele Domnului necesită cercetată cu atenție de duhovnic, mărturisită „Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului” (I Corinteni 11, 28-29).
Aceste două Sfinte Taine, ale Mărturisirii și Împărtășirii ridică pe om la starea cea dintâi. Prima e considerată a fi botezul reînnoirii, spălarea păcatelor prin lacrimile pocăinței, iar a doua, întâlnirea și unirea cu Hristos „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56).
Dorindu-vă în continuare un post folositor să vă bucurați de roadele lui, de pace și împlinire, iar Hristos să se cuibărească în inimile noastre, ajungând cu bine până la Înviere.
Autor: Viorel Cojocaru
Articol publicat în revista NATURA, nr. 409
Susține Natura.md: Devino Patron!

