Brâncuși. Timpul i-a făcut dreptate
natura.md
Iul 21, 2026 12:07
20
0
Nu s-a gândit că numele său va răsuna cu atâta dragoste, câtă a dăruit el însuși sculpturilor sale, chiar și la peste un secol de la trecerea sa. Prin clasa a treia și-a scrijelit numele pe o bancă, iar pedeapsa a fost exmatricularea din școală. Încercarea de a-și încrusta numele a fost intuiția perfectă a copilului Brâncuși, fără orgolii, ifose sau pretenții, că timpul îi va face dreptate și nu va lăsa colbul să se aștearnă peste numele său. Așa este. Asta fac contemporanii: unii îl onorează imitându-i talentul, alții păstrându-i memoria. Pentru că oamenilor neprețuiți în timpul vieții lor, detestați de cei slabi și invidioși, timpul le face dreptate.
Asta face și prof. Gabriela Alef Machidon, directoarea Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuși” București, - organizează concursul interdisciplinar „Cunoaștere, îndemânare, educație” cu tema „Constantin Brâncuși, poetul glasului lemnului etern”, aflat la a IV-a ediție. Anul acesta, competiția literar artistică, care a reunit elevi din mai multe județe ale României și R. Moldova a fost consacrată aniversării a 150 de ani de la nașterea artistului Constantin Brâncuși, patronul spiritual al liceului. Concursul urmărește mai mult decât o competiție din care nu se exclud talentul și recunoașterea valorică a celui care a „dat glas lemnului” și a lăsat pietrele să vorbească. Prin cunoaștere, îndemânare și educație, solicitate elevilor, ghidați de profesorii lor, organizatoarea concursului G. Alef Machidon a urmărit că „artistul a arătat că identitatea națională și deschiderea către lume nu se exclud, ci se completează, redefinind sculptura la nivel mondial prin „înțelepciunea și simplitatea” specific românească, a cărei cultură este în inima lumii, iar Brâncuși este una dintre cele mai clare dovezi”.
Numărul impresionant de mare al participanților, peste 600, lucrările inedite ale micilor artiști – eseuri, lucrări de artă, sculpturi, poezii, cântece – au fost creații artistice care au onorat memoria marelui sculptor. Cu un asemenea alai de tineri, convinși la vârsta fragedă a lor că imitațiile pline de artistism și talent încununează opera lui Brâncuși, Sala de festivități a liceului a fost neîncăpătoare. Au fost prezenți profesorii îndrumători ai participanților, dar și oameni de creație sau cadre didactice, care și-au adus aportul necondiționat valorizând lucrările: inspectoarea Luminița Dobrescu, scriitorul Ion Machidon, profesoara de muzică Octavia Crăciun, profesoarele din Basarabia Veronica Pârlea Conovali și Ludmila Malai, elevi și profesori din Pitești, Ploiești, Călărași și alte județe. Lucrările elevilor au fost adunate într-o antologie apărută la Editura Amurg sentimental, măiestrită de scriitorul Ion Machidon despre care a spus că este organizată „după principiul Poți! Mergi înainte!”
În aceste zile speciale, dedicate înmânării diplomelor și premiilor, participanții au avut și un program plin de excursii. Mulți s-au gândit, alții chiar și-ar fi dorit să parcurgă măcar în parte, drumul lui Brâncuși, așa cum marele sculptor a mers pe jos până la Paris atunci când a părăsit România. Din București până la casa din Hobița s-a mers cu autocarul, timpul grăbindu-i pe ucenicii lui Brâncuși să ajungă mai repede la pragul casei din lemn cu ferestrele mici prin care marele Brâncuși și-a privit viitorul. Puiul de om, povestea ghidul, ambițios și hotărât că munca de jos, în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi, îi va scoate în cale și șansa de a-și împlini visul, nu și-a pierdut niciodată credința în propriul talent. Din mâinile lui avea să prindă viață prima lucrare cunoscută – o vioară sculptată cu migală, semn că, înainte de a da glas pietrei și bronzului, a înțeles muzica formei.
Constantin Brâncuși urmează o viață plină de lipsuri mari, grele, de suferințe pe care nu le împarte cu nimeni. Șlefuiește lemnul pentru a-i da glas, bate în piatră până o face să vorbească, înghite oboseala muncii cu aerul extras din meșteșugul chinurilor. Respiră colbul pietrei și al lemnului, care ajunge până în plămânii încă curați și largi cât Carpații. Condiția umană este depășită, frate cu Manole a devenit, oamenii au început să-i aprecieze talentul, nu și autoritățile din România pe care a părăsit-o „fără alte mijloace decât cunoștințele însușite”. Numele Brâncuși, al copilului născut într-o casă mică din Hobița, al adolescentului privit sceptic, căruia rara avis nu părea să-i cânte în față, al omului matur, cu talentul în mâini, ignorat de autorități, își urcă numele în vârful Coloanei infinitului, își lipește buzele de Poarta sărutului, însuflețește lucrări ajunse la peste 200. Acum stă cu apostolii la Masa tăcerii. Nu mai are nevoie nici de privirile noastre înduioșătoare, nici de mirarea sau de ofurile noastre drept consolare. Brâncuși e singur. Noi – mulți și neștiuți, cu diplome în mână lăudându-ne cu ele la tot pasul pe site-uri de socializare.
În acest an, 2026, declarat Anul Național Constantin Brâncuși, în Hobița, județul Gorj, stegulețele cu inscripția 150 de ani de la nașterea sculptorului, freamătă sus, în tăcere, dar și a reflecție pentru cei care vor să privească lumina. Tocmai aceste stegulețe ne-au condus pe noi, cei cu diplomele de merit puse în genți, resemnare admirabilă că Brâncuși este bene merenti deasupra timpului și a tuturor, spre alte locuri frumoase ale zonei Târgu Jiului: Peștera Polovragi, Satul răsturnat, Parcul de nicăieri. Dintre toate locurile vizitate pe urmele lui Constantin Brâncuși, Coloana Infinitului, parte a Ansamblului Sculptural Monumental „Calea Eroilor” din Târgu Jiu, a fost obiectivul care a atras cel mai mare interes din partea participanților, devenind și cel mai fotografiat monument al itinerarului.
Aici, în Basarabia, numele lui Constantin Brâncuși este scris cu litere regale pe frontispiciul Centrului Expozițional. Brâncuși adună anual artiști care își expun lucrările sub semnul unei moșteniri. Simpozionul „Constantin Brâncuși, poetul glasului lemnului etern”, organizat de director prof. Gabriela Alef Machidon și susținut de Fundația Globalworth a onorat plenar memoria sculptorului, confirmând că, în inima Europei, cultura românească poate bate prin valoarea lui Brâncuși.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 413
Susține Natura.md: Devino Patron!
