Din geanta elevului: cei 7 ani de acasă, munca și perseverența
natura.md
Feb 8, 2026 08:32
427
0
Vio este mama unei fetițe căreia vrea să-i ofere multe cunoștințe. Acum, la maturitate, privește retrospectiv și regretă indiferența, orgoliul adolescenței și convingerea de atunci când spunea că multe din cele ce învață nu-i vor fi de folos în viitor. Regretă că profesorii, în virtutea vocației lor, care își respectau jurământul de credință în valoarea învățăturii și a educației, erau detestați. Vio este marcată de lucrurile pe care nu a reușit să le învețe sau să le ducă până la capăt, iar aceste lipsuri se transformă într-o dorință puternică de a oferi fiicei sale șansele pe care ea nu le-a avut. De aceea, își dorește ca Mia să urmeze cu excelență tot ceea ce întreprinde, văzând în reușitele copilului o împlinire a propriilor aspirații neîmplinite. Observând că Mia are o înclinație pentru desen, Vio nu ignoră acest talent, ci îl susține activ, oferindu-i școală, îndrumare și oportunități de a-și dezvolta creativitatea. Fata va urma și cursuri de dans, va învăța chiar din toate câte puțin, pentru a-și dezvolta talentele, iar la maturitate, Mia nu-și va afișa nedumerirea, nu va da vina pe profesori, pe școală că nu este în stare să-și aleagă o meserie. Pentru Vio, sprijinul acordat fiicei sale nu este doar un gest de iubire maternă, ci și o investiție în viitorul Miei, pe care i-l dorește mai luminos, construit pe pasiune, muncă și performanță.
Discuțiile cele mai dese dintre mamă și fiică nu alunecă spre lamentări superficiale legate de lipsa unui telefon performant și nici spre supărări sau certuri provocate de dependența de lumea virtuală. În familia lor, timpul nu este consumat în călătorii inutile pe site-uri ademenitoare, dar otrăvitoare pentru gândire și imaginație. În schimb, dialogul dintre Vio și Mia este construit pe valori reale, pe preocupări care stimulează mintea și sufletul, pe întrebări despre lume, despre artă și despre viitor. Această relație bazată pe comunicare autentică le ferește de capcanele excesului digital și creează un spațiu în care copilul învață să aleagă conștient ceea ce îi este cu adevărat folositor.
S-ar părea că acesta e portretul părintelui modern, interesat de copilul său, cu grija firească ca urmașul să-l depășească, ca viitorul să fie condus de omul inteligent, cu studii și carte, nu de roboți, deși, dacă ne gândim bine, roboții sunt creați tocmai de intelecte strălucite. Dorința mamei este ca omulețul ei să nu respingă munca, să nu caute momente de destindere ușoară fără efort, pentru că succesul nu vine din comoditate. Gândirea matură a mamei susține teoria practicată de profesorul Petruț Rizea: „A învăța implică și efort, disciplină, asumare și uneori plictiseală sau frustrare, iar acestea nu sunt obstacole, ci etape firești ale formării unui caracter solid și a unei gândiri structurate. Când școala este percepută doar ca un loc de joacă, elevul începe să respingă orice formă de regulă, orice solicitare care nu este „fun”. Se plictisește repede, nu învață perseverența și nu înțelege diferența dintre spațiul de învățare și cel de relaxare."
Sunt voci ale multor profesori care dau valoare educației. Ei solicită ca din geanta copilului să nu lipsească cei șapte ani de acasă. Sunt și părinți care, dintr-un exces nefondat, cred că al lor copil este sfânt. Între aceste două limite sunt părinți precum este Vio, care știu că școala nu este teren de distracții, că munca, efortul și disciplina nu sunt frustrări pentru copil, ci motive concrete de educație și creștere mentală.
Ca să nu transformăm mediul școlar în „mult zgomot pentru nimic”, ca nostalgia „pe vremea mea se făcea școală” să nu devină un slogan otrăvitor pentru tendințele educaționale moderne, să avem mai multă responsabilitate și dragoste pentru învățare, pentru carte, pentru susținerea și aprecierea profesorilor buni, consacrați, cât/câți mai sunt, pentru studii, în general, ca viitorul să aparțină oamenilor culți.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 407
Susține Natura.md: Devino Patron!
