Istoria adevărată a Basarabiei
natura.md
Feb 8, 2026 08:47
309
0
Adeseori, în anii ocupației rusești, comparam Istoria Basarabiei cu o catedrală devastată, jefuită și pângărită, iar uneori cu-n cimitir profanat, lăsat fără cruci și fără nume. Deschideai manualele de istorie și din fiecare pagină se trăgea în tine cu neadevăruri, falsuri și mituri ideologice. Citeai cu nedumerire capitole întregi și trăiai senzația că tu nu exiști ca popor și țară, iar dacă se întâmpla să găsești ceva despre neamul tău, atunci doar lucruri rele și urâte. Refrenul că România a ocupat Basarabia la 1918 îl auzeai peste tot – de la cele mai înalte tribune oficiale și academice până la „instructoarele saxofoniste” de la comsomol și partid. Iar ca umilirea ta ca „națmen” să fie deplină, te obligau să cânți tu refrenul lor – „la 28 iunie 1940, mânată de cele mai nobile și părintești sentimente, Rusia sare în ajutor „norodului moldovenesc” exploatat nemilos de ocupanți și „eliberează Basarabia de sub jugul Românei” etc. Acest refren grețos a fost ridicat la rang de adevăr istoric, devenind dominanta ideologică ce a mutilat mentalitățile a milioane de „moldoveni sovietici”. E necesar de menționat că o doză înmiită de otravă și ură se adăuga la orice referință legată de activitatea „Sfatului Țării” și ziua de 27 martie 1918. Din păcate, falsurile și miturile infiltrare în mentalitățile colective nu au dispărut odată cu dispariția URSS, ci continue să infesteze gândirea normală la peste un sfert din populația actuală a R.Moldova și să împiedice unificarea națională și modernizarea teritoriului de la Est de Prut. Dincolo de lucrurile importante făcute de istoricii responsabili în ultimele patru decenii, se cere de reabilitat deplin istoria adevărată a Basarabiei, iar studierea ei să fie o obligație de prestigiu în instituțiile de învățământ de toate nivelurile.
În anul 2026 publicația periodică NATURA își propune să aducă în spațiul public unele adevăruri istorice sechestrate, uitate sau trecute intenționat cu vederea; să ofere cititorilor o serie de portrete ale unor personalități basarabene care, animate de Idealul unității naționale, au format la începutul secolului XX acea minunată „Generație a Unirii”, contribuind prin votul istoric din 27 martie 1918 să facă dreptate Basarabiei natale și s-o reîntoarcă Acasă.
*********************************************************************
Grigore Cazacliu, basarabeanul care în 1918 a participat la cele trei Uniri
Basarabia are o galerie strălucită de înaintași pe care încă nu-i cunoaște suficient, nu știe să-i valorifice și nici să-i cinstească pe potriva contribuției lor la dăinuirea ființei naționale și a sufletului românesc la Est de Prut. Câte ceva s-a făcut în lupta cu uitarea și necunoașterea, dar prea puțin pentru a transforma Idealul înaintașilor într-o stare colectivă de spirit și într-o Carte de mândrie și demnitate a urmașilor și moștenitorilor risipitori. Să exemplific: bunăoară la 20 ianuarie este ziua de naștere a unui ilustru basarabean, deputat în „Sfatul Țării”, care a participat activ în anul 1918 la cele trei mari evenimente istorice – unificarea teritoriilor românești prin Actele de Unire de la Chișinău din 27 martie, din Cernăuți la 28 noiembrie și din Alba Iulia la 1 decembrie (doar doi deputați din 138 s-au învrednicit de asemenea șansă și onoare). Numele lui continuă să zacă în uitare, chiar dacă s-au făcut unele încercări timide de a-l pune pe ici-colo în circuitul academic, publicistic și editorial. E vorba de Grigore Cazacliu, născut la 20 ianuarie 1892 în satul Cușălăuca, ținutul Soroca. Viața lui se cere studiată și cunoscută, fiindcă reprezintă un model de devotament și de iubire față de Basarabia natală și România întreagă, ne poate ajuta să însușim adevărurile despre cine suntem și să privim fără teamă în buletinul nostru de identitate.
Cunosc foarte bine că spaima nu a dispărut de pe pământul Basarabiei, că în subconștientul populației, în memoria colectivă se păstrează episoadele de groază din timpul terorii roșii, a deportărilor, asasinatelor și foametei oribile aduse de comuniștii ruso-sovietici în fiecare localitate și familie. Știu că mulți încă tremură când aud de „Sfatul Țării” și votul istoric de la 27 martie 1918 de Unire cu Țara-Mamă. Totuși, au trecut 35 de ani de la prăbușirea URSS, dar otrava și ura semănată de ideologii ruși față de Generația Unirii și „Sfatul Țării” nu a dispărut definitiv.
Cum se poate ca o localitate cu câteva zeci de case și familii, să dăruiască Basarabiei trei deputați în „Sfatul Țării” și toți trei să fie acoperiți de uitare și anonimat? Da, din cei 138 de deputați ai „Sfatului Țării”, sătucul Cușălăuca a dat Basarabiei trei parlamentari, care au făcut parte din cei 86 de votanți ai Unirii. Grigore, Vladimir și Ion Cazacliu au votat la Chișinău, la 27 martie 1918 Unirea cu România! Cum sunt cinstiți acești înțelepți și curajoși bărbați la baștina lor, în R.Moldova și în Țară? Fără a intra în descrierea biografiei lui Grigore Cazacliu, evoc foarte succint doar ascensiunea lui în instituțiile statului român, el fiind ales de șase ori deputat de Soroca în Parlamentul României, ajungând prin merite până la funcția la vicepreședinte al Camerei Deputaților, iar în 1939 devine rezident regal pe întreaga Basarabie.
Sunt convins că deputații „Sfatului Țării” Grigore, Vladimir și Ion Cazacliu reprezintă o adevărată comoară istorică, o filă de glorie și mândrie pentru sătenii din Cușălăuca și Cotiujenii Mari, din întregul raion Șoldănești și tot ținutul Soroca. O fi cu foarte mare întârziere, dar sper ca autoritățile locale și raionale, instituțiile de învățământ și cele culturale să reîntoarcă în memoria sătenilor și a tuturor basarabenilor numele și faptele înălțătoare ale lui Grigore, Vladimir și Ion Cazacliu.
A cinsti înaintașii merituoși e un semn de maturitate, de demnitate și civilizație pentru orice om, familie, comunitate, societate și Țară!
Autor: Alecu Reniță
Articol publicat în revista NATURA, nr. 407
Susține Natura.md: Devino Patron!
