Nu vă luați păcatul de a vota „lumea rusă”!

Mulți, prea mulți moldoveni suferă de o boală veche, pe care nu o pot lecui cam de două secole – se pun bine, se fac țol sau chiar leagă prietenii cu dușmanii, fără să se gândească la consecințe, mai ales la cele pe termen lung. În anii ocupației rusești, strădaniile multor conaționali de a deveni colaboraționiști și a intra în grația „fratelui mai mare” exemplificau nu doar lașitatea individuală și capitularea benevolă ci, înainte de toate, lipsa de demnitate națională și predispoziția respectivilor de a-și trăda părinții, baștina, neamul, familia. Înainte de a veni Gorbaciov, peste trei sute de mii de moldoveni renunțaseră benevol la limba lor maternă și identitate. Încă un sfert de milion aveau familii mixte, iar copiii învățau în limba rusă și se considerau ruși prin naștere. „Elita națională”, cu foarte și foarte mici excepții, se rusifica în ritm accelerat și se avânta să servească instituțiile sovietice. Majoritatea intelectualilor își justificau hotărârea de a elogia Uniunea Sovietică, de a intra în rândurile odiosului partid comunist, de a înfiera „ocupația Basarabiei de către România” nu ca pe o rătăcire sau greșeală a tinereții, ci ca pe ceva firesc, ordinar și inevitabil. Refrenul îndrăgit de corul de colaboraționiști – așa au fost timpurile – e o dovadă în plus de ce rusificarea a infestat mintal milioane de conaționali. Să zicem că i-am înțelege pe demnitarii de atunci, limitați în opțiuni, dar cum să-i tratăm pe trădătorii și mercenarii de astăzi, care se întrec să vândă R.Moldova pe 30 de bănuți?

Acasă sau în diasporă, nu există discuție între moldoveni, în care să nu se audă întrebările dureroase – de ce Moldova noastră dragă a ajuns cea mai săracă țară din Europa, cine și-a bătut joc de ea și de noi? Când și unde am greșit? Politicienii reprezintă societatea sau pe sine? Ce trebuia să facem și n-am făcut? Ce mai putem întreprinde să oprim degradarea, ruinarea și prăbușirea? Care sunt capacitățile statului de a evita falimentul și a asigura bunăstarea? Din patriotism, părăsim locurile de muncă din Italia, Germania, Franța și ne reîntoarcem Acasă? Cu ce o să ne ocupăm? În cine să credem și ce facem mai departe?Avem puterea și înțelepciunea să ne solidarizăm, să susținem un program de dezvoltare? În afară de vorbărie goală, declarații triumfaliste și promisiuni electorale, care sunt argumentele reale, bazate pe date științifice, că statul moldovenesc nu va agoniza alte trei decenii? Unirea cu România nu o fi drumul cel mai viabil și scurt pentru ca toți cetățenii, indiferent de etnie, să intre în anul 2026 în Uniunea Europeană și sub protecția de securitate colectivă euroatlantică? Întrebări sunt foarte multe, dar răspunsuri concrete și oneste aproape că nu auzim…

Am înaintea ochilor peste șase decenii din viața pe care au dus-o moldovenii de la Hrușciov, Brejnev, Andropov, Cernenko, Gorbaciov și până la Snegur, Lucinschi, Voronin, Timofte, Dodon, Sandu. Cunosc pe propria piele ce a fost și ce este. Nu știu ce va fi. În studenție, când am descoperit drama Basarabiei natale nu aveam nicio șansă să evadez din imperiul răului, să sar peste gardul de sârmă ghimpată ridicat pe Prut. Puteai să fii cel mai bun în breaslă, însă dacă îndrăzneai să ceri drepturi elementare pentru poporul tău, erai eliminat din viața comunității, scos din circuitul public și transformat în paria. Or, aruncat la casa de nebuni sau îngropat de viu în pușcăriile comuniste. Totuși, câțiva, cu prețul vieții sau libertății, au păstrat focul în vatră. Bunăoară, la 28 iunie 1966, pe cel mai înalt furnal din Basarabia ocupată, flutura Tricolorul românesc înălțat de eroul Gheorghe Muruzuc.

Când a apărut prima rază de speranță, în martie 1985, am pornit, nu mulți, pe drumul deșteptării neamului românesc din Basarabia, mânați de crezul și voința că vom dărâma zidurile închisorii rusești, că vom scoate la lumină frații îndoctrinați, că împreună ne vom face dreptate, aruncându-le „eliberatorilor”, în Piața Roșie, ca donație și amintire, sârma ghimpată de pe Prut. Curajoasele materiale, atitudini,  proteste și campanii de presă ale ecologiștilor (1985-1987), confruntarea deschisă a scriitorilor, jurnaliștilor și cineaștilor cu puterea comunistă de la Chișinău (1985-1989), lupta îndârjită pentru „Limbă și Alfabet” (1987-1990) au mobilizat sute de mii de moldoveni care, împreună cu intelectualitatea, au format Mișcarea Populară de Eliberare Națională. Nu putem ascunde adevărul că revendicările  și programul politic al Mișcării Populare a cuprins cel mult un milion de oameni din cele 4,5 milioane, cât număra populația RSSM la ultimul recensământ sovietic din anul 1989. Deci, peste trei milioane de locuitori, speriați de cerințele legitime ale moldovenilor, priveau dușmănos sau cu neliniște, la marile defilări populare din centrul Chișinăului. De ce invoc aceste cifre? Ca să fie cât mai clar, peste ani, profilul societății sovietice moldovenești și divizarea reală din interiorul ei. Peste trei sferturi din populație, indiferent de etnie, se încadrau în categoria de homo sovieticus și reprezentau „lumea rusă”. Cele peste trei milioane de homo sovieticus, evident, manipulați de Moscova și la comanda ei, au frânat masiv evoluția R.Moldova de la 1994 încoace și au votat constant, sub o formă sau alta, pentru „lumea rusă”, pentru partidele și marionetele Kremlinului. Câți homo sovieticus au mai rămas pe meleagurile moldovenești în 2025?  

Nimic nu a mers bine în R.Moldova după războiul Rusiei împotriva noastră din anul 1992. De atunci și până la 24 februarie 2022, R.Moldova a fost condusă de la Moscova, nu de la Chișinău. Puteți repeta la nesfârșit minciunile lui Putler, Lavrov, Pescov sau Mașa Zaharova, dar dezastrul general în care se chinuie R.Moldova de peste trei decenii este rezultatul direct că ea a fost ținută cu forța în „lumea rusă”, fiind strivită și făcută zob ori de câte ori a încercat să scape din „îmbrățișarea mortală” a Rusiei. De ce banda șor-vor-dodonistă bagă sute de milioane în cumpărarea alegătorilor iresponsabili? Pentru a ocupa prin vot, pe cale pașnică, R.Moldova. Pentru a o jefui și a o ține în „lumea rusă”

 Îndemnul meu către votanții de acasă și din diasporă ar fi – nu dați nici un vot trădătorilor, mafioților, bandiților și rătăciților care vor să ne întoarcă din drumul nostru spre România și Uniunea Europeană, nu dați nici un vot fariseilor, care au misiunea să ne țină cu orice preț sub talpa Rusiei și își ascund scopurile murdare în denumiri înșelătoare ca „Blocul patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inima și Viitorul Moldovei” (BEP), Blocul „Alternativa”, „Partidul nostru” sau „Moldova Mare”. Ei toți sunt ieșiți din aceeași mamă-matrioșcă, ei formează un tot întreg și au același stăpân la Kremlin! Nu vă luați păcatul să-i votați și spuneți-le tuturor să nu-și murdărească obrazul, votându-i! Dacă transmitem tuturor și nu dăm niciun vot marionetelor Rusiei, atunci avem șanse reale să scăpăm de război, de sânge și moarte, de ruine și sărăcie, de bandiți și mafioți. Fără ei, fără de cancerul societății moldovenești, ne putem însănătoși, ne putem ridica în picioare și să mergem ACASĂ – în România și Uniunea Europeană!   

Autor: Alecu RENIȚĂ

Articol publicat în revista NATURA, nr. 403

Susține Natura.md: Devino Patron!