În casa lui Gheorghe Malarciuc
natura.md
Iun 24, 2026 10:41
65
0
Revista NATURA, care aduce în fiecare lună informații despre ecologie, istorie, literatură, cultură și toate sunt trecute prin lupa jurnalismului autentic, își are sediul în casa în care a locuit și a scris Gheorghe Malarciuc. Nu mă duc cu gândul la un stereotip că „puțini își mai aduc aminte” de scriitorul, prozatorul, dramaturgul, scenaristul și publicistul Gheorghe Malarciuc, Maestru Emerit în Arte. O societate cum este cea de astăzi – cu o infimă râvnă la carte, la lectură, la datoria memoriei, nu este de mirare că, pentru ea, istoria, literatura, cultura în zilele noastre sunt ocupații trecute pe plan secund. Răsfoind însă mai multe surse pentru a vedea dacă și scriitorul Gheorghe Malarciuc este o pagină uitată, constat că nu e chiar așa. A trăit doar 58 de ani, dar a lăsat literaturii române din spațiul basarabean o operă importantă în conținut artistic, prin intermediul căreia ne amintim de acest nume înscris în cultura noastră. Implicarea sa în Mișcarea pentru Pace i-a oferit prilejul de a participa la înființarea Mișcării Ecologiste și a Partidului Ecologist „Alianța Verde”, reprezentând ulterior Republica Moldova în diverse organisme internaționale și deținând funcția de prim-vicepreședinte de onoare al Mișcării Ecologiste din România.
A scris romane, scenarii, piese de teatru, cărți pentru copii și lucrări de publicistică, însă o mare parte din creația sa nu-și găsește actualitatea în atenția publicului de azi. Acestea sunt câteva notițe inspirate din mai multe surse din care aflăm că în luna iunie (mai precis, la 6 iunie) s-a născut cel care avea să devină un apărător vehement al naturii, un inițiator al mișcării ecologiste din Republica Moldova, un pionier și însuflețitor al cercului de entuziaști care militau, la începutul anilor ,90, pentru un mediu curat, purificator.
Continuând aceeași cauză – ecologia spirituală, o șansă pentru viitor -, revista NATURA evocă amintirea lui Gheorghe Malarciuc, din mai multe motive: pentru că textele sale (romanele, publicistica, piesele dramatice) erau viguroase și aveau un gust aparte al literaturii artistice; pentru că a avut curajul, într-o perioadă când literatura română din Basarabia devenise servilă proletcultismului, autorul povestirii „Din moși-strămoși”, al volumelor „Firicel de iarbă verde”, „La Piatra Cucului”, al pieselor „Nu mai vreau să-mi faceți bine”, „Evadarea în rai”, „Cel mai bun om” și al romanelor istorice, scrise în stilul lui Sadoveanu, să spună că „hotarele Moldovei istorice erau altele decât ale Moldovei sovietice”, scria jurnalistul și scriitorul Gheorghe Marin. De aici a început drama vieții sale, iar pentru a supraviețui a fost nevoit să-și sacrifice crezul artistic, moral și identitar pentru o cauză străină impusă din afară. A fost o „îndrăzneală de creație, care însemna a-ți pune ție probleme, cerută de lumina cuvântului”, încerca Andrei Lupan să-i ia apărarea colegului său. Dar problemele au curs ca apa poluată de pe Bâc. Idealurile naționale, exprimate în povestirea „Firicel de iarbă verde”, au calificat opera „slabă, greșită și dăunătoare din punct de vedere ideologic”. Povestirile „Țara Moldovei” sau „Din moși-strămoși” erau considerate instigatoare la revizuirea granițelor țării.
După mulți ani, încercăm noi, oamenii timpului prezent, să mai îndreptăm, pe cât este cu putință, nedreptatea făcută omului de creație, care s-a născut într-o perioadă când, dacă aveai curajul sau datoria să-ți iubești valorile (precizez - românești), erai sancționat. Gh. Malarciuc în romanul „Badea Cozma” ridică satul său de baștină, Bursuc, la rang de simbol, prin asta evocând, fie și patetic, ar zice contemporanii, dorința poporului nostru de mult dorita libertate după anexarea Basarabiei. Există însă intelectuali care, în locul nepăsării sau al cârtirii (la așa ceva suntem campioni), după o documentare asupra personalităților ce scot din anonimat un sat îndepărtat de capitală și de toată civilizația, își exprimă regretul că Gh. Malarciuc merita să-i fie păstrat muzeul. Profesoara de limbă și literatură română, Tatiana Pascaru, din Gimnaziul Japca, unde și-a făcut studiile scriitorul, își amintește de un muzeu mare, bogat în exponate, consacrat lui Malarciuc. Tânărul Sergiu Guțu, licențiat în jurnalism, în pregătirea sa pentru teza de licență, descoperă cu bucurie că la școala din Sănătăuca, pe care a absolvit-o, a învățat și Gheorghe Malarciuc, iar coincidența îl bucură, spune Sergiu: „Astăzi lucrez la Asociația Jurnaliștilor de Mediu, iar sediul nostru se află în casa în care a scris Malarciuc. Pentru mine, acest om a devenit o sursă de inspirație și un imbold în promovarea temelor ecologice și a protecției mediului”. Gimnaziul nr. 51 din Vatra, îi poartă numele, iar directoarea Veronica Ceban este deschisă mereu să revigoreze numele patronului școlii. Aceste amprente sunt dovezi că scriitorul Gheorghe Malarciuc a lăsat o operă bogată ca fond ce se încadrează în procesul cultural actual.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 412
Susține Natura.md: Devino Patron!
