Micii borfași despre marile transformări
natura.md
Sep 23, 2025 09:42
667
0
În ultimii ani s-au reactivat apologeții teoriei lui Iurie Roșca care promova cu insistență ideea (acum știm de unde este parașutată) prin care este total discreditată Mișcarea de Eliberare Națională și primul parlament de care se leagă cele mai mari realizări. Să vedem cine scoate din naftalină provocările kaghebiste, când Moscova nu-și mai ascunde intențiile de a pune stăpânire pe tot spațiul postsovietic.
Împart politicienii anilor 1990-1992 în două categorii.
În cei care au votat cu responsabilitate și demnitate toate deciziile primului parlament care astăzi constituie paradigma politică a Republicii Moldova.
Și cei care din diverse motive au absentat în momentele decisive, pretinzând peste câteva luni la adăugarea numelui lor pe listele votanților. De exemplu, a semnatarilor Declarației de Independență.
În cei care pe tot parcursul conflictului transnistrean s-au aflat pe linia întâi, alături de combatanți, au vizitat fără frică Tiraspolul, Tighina, Râbnița și Grigoriopol.
Și cei care făceau naveta peste Prut pentru a mai vinde televizoare și alte mărfuri deficitare la moment în Țară.
Nu cred că e întâmplător că anume cei din categoria a doua atacă murdar rezultatele deosebite obținute de primul parlament și discreditează tot ce a însemnat lupta noastră pentru ieșirea din Imperiul Rus.
Unul din cei mai atacați este președintele Mircea Snegur. Omit partea etică a problemei. Pot să aduc multe dovezi: chiar dacă au existat greșeli, în anii 1990-1992, Snegur a demonstrat curaj și autentic patriotism. Vă aduc doar un exemplu.
În primele zile ale declanșării puciului de la Moscova (19-22 august 1991) o bună parte a clasei politice era extrem de prudentă. Mircea Snegur a revenit luni, 19 august de la odihnă și a cerut convocarea unui mare miting în Piața Marii Adunări Naționale. O parte din conducerea Moldovei era prudentă. De peste Prut niciun semnal de sprijin. Grigore Vieru, care se afla atunci la București, mi-a mărturisit că acolo se temeau foarte tare de puciști, dar nu pentru noi.
În ziua de marți, 20 august, atunci când puciștii de la Moscova stăpâneau situația, în centrul Chișinăului s-au adunat zeci de mii de oameni. Mircea Snegur a condamnat dur acțiunile puciștilor și le-a calificat ca lovitură de stat. În afară de Lituania, nimeni n-a avut o poziție atât de tranșantă. Seara, TV Ostankino, la știri, a transmis declarația lui Snegur care contrasta puternic cu cea a liderilor din toate republicile sovietice. Mai târziu, Boris Elțin a menționat poziția curajoasă a liderului de la Chișinău și a calificat-o ca un exemplu nemaipomenit de curaj și rezistență la încercările puciștilor de a opri cursul istoriei.
A doua zi, la ședința parlamentului, Mircea Snegur a avut un raport magistral în care a declarat că Republica Moldova condamnă cu fermitate lovitura de stat și merge înainte pe drumul său spre independență și emancipare națională. Mulți deputați au fost foarte pasivi și numai spre seară, atunci când de la Moscova veneau vești proaste pentru puciști, au început să mai apară pe la microfoane. Cei care astăzi falsifică realitățile de atunci și defăimează cu îndârjire Mișcarea de Eliberare Națională nici nu erau în parlament, stăteau ascunși prin garaje sau își împachetau bagajele.
Am adus doar un exemplu dintr-un episod pe care îl cunosc în amănunte. Comportamente de acest fel au fost mai multe. A urmat primul război dus de Rusia șovină împotriva independenței unui stat nou creat. Lumea privea cu uimire cum o mână de patrioți moldoveni încerca să facă față unei agresiuni barbare a unui stat înarmat cu tot arsenalul militar sovietic.
Dovadă a admirației occidentului față de curajul Moldovei a fost reacția sălii enorme unde se desfășura în iulie 1992 Conferința OSCE. La apariția delegației moldovenești, sala ridicată în picioare a aplaudat și ovaționat minute în șir, iar la pauză, de Mircea Snegur s-a apropiat președintele american G. Bush, care și-a exprimat sprijinul SUA față de lupta eroică a Republicii Moldova pentru integritatea teritorială și independență.
Îmi voi aduna puterile și voi scrie mult mai multe despre situația dramatică de atunci, despre adevărații eroi și despre lașii care acum se întrec în a discredita tot ce-am avut mai frumos, curajos și cinstit în ultima jumătate de secol. Bârfitorilor vreau doar să le spun că n-au un pic de respect pentru marii bărbați politici care nu mai sunt printre noi. Mircea Snegur, Alexandru Moșanu, Vladimir Beșleagă, Ion Ungureanu, Nicolae Costin, Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Ion Borșevici, Nicolae Dabija, Andrei Vartic, Petru Soltan, Dumitru Puntea și mulți alții merită tot respectul și recunoștința noii generații.
Autor: Vlad Darie,
deputat în Primul Parlament (1990-1994)
Articol publicat în revista NATURA, nr. 403
Susține Natura.md: Devino Patron!
