Un buchet de gânduri pentru limba română
natura.md
Aug 30, 2026 10:19
17
0
Ca o salbă strălucitoare se adună gândurile frumoase ale marilor scriitori despre Limba română, ce o sărbătorim la 31 August! O dată astrală ce a fost aleasă pentru a coincide cu momentul istoric din 31 august 1989, când Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a adoptat Legea privind trecerea limbii moldovenești la grafia latină! „Să fim români cu sufletul, nu cu vorba, să iubim ce-i al nostru și să-l păstrăm ca ochii din cap”, scria poetul George Coșbuc, adresând și îndemnul „să cetim mai mult, să căutăm mijloacele de dezvoltare a limbii...să cetim cu luare aminte scrierile celor ce-au încercat, după puteri și după vremuri să studieze toate aceste lucruri”.
Aducând cel mai profund elogiu limbii române și țăranului, Liviu Rebreanu nota: „Limba noastră, cultivată de țărani, în legătură continuă cu pământul și cu lumea concretă, a păstrat expresia imagică a omului simplu, o prospețime pitorească și colorată, ritmul vieții mișcătoare”.
Cezar Petrescu aprecia cât de „bogată este limba noastră populară”, iar Mihail Sadoveanu obișnuia să spună: „Eminescu ne-a învățat să îmbinăm armonios cuvintele”. Cu o deosebită forță a sfințeniei Maica Benedecta (acad. dr. Zoe Dumitrescu Bușulenga) reliefa despre Eminescu faptul că „ceea ce l-a însuflețit, pe lângă toate celelalte atribute ale geniului, a fost setea enormă de convergență cu liniile reale de forță ale istoriei neamului său, cu «destinul» românesc perpetuat și cristalizat în succesiunea generațiilor active”.
Azi, în liniștea nefirească a timpurilor, Limba noastră este „o crăiasă” ce stă deseori fugară de tinerii care îi dau alt chip… mai mult ori mai puțin englezesc, dar nu numai… Ca prin minune „mișcările ei stranii se topesc în forme umile, într-o lume nouă”, după cum consideră Dan Puric, omul care ne îndeamnă mereu să ne iubim țara și graiul! Că lumea nouă de azi încă încercăm să o cunoaștem cât mai bine, iar - după cum remarcă actorul – „în mrejele invizibile și confuze ale vieții de azi „limba română este și poate fi peștișorul de aur din apa curată a lacului, cuțitul cel mai fin cu care poți să tai rapid ochiurile viclene ale plasei care te înfășoară”.
Cum altfel ar fi scris Vasile Romanciuc: „Atât mi-e de-ajuns pentru trai: / O țară, o casă, un grai / Dar nu orice țară, frumoasă, / Ci țara în care-s acasă / O casă în care să-mi vină / Din liniștea țării lumină / Un grai – din născare ales / În țară și-n casă-nțeles.”?
Autor: Ion Moraru
Articol publicat în revista NATURA, nr. 414
Susține Natura.md: Devino Patron!
