Caracușenii Vechi

natura.md Iul 24, 2025 03:40 1203 0

Vetrele noastre strămoșești

Sat, reşedinţă de comună în raionul Briceni. Este situat la sud de orașul Briceni, pe cursul mediu al râului Lopatnic. Atestat documentar în anul 1585. Coordonate geografice: 48°16′8″N 27°4′11″E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 199 m. Suprafaţa satului – 4, 94 km2, perimetru – km. Gospodării individuale – 1253 (2004). Populaţia – 4198 loc. (2004), 4016 loc. (2014). Structura etnică (2004): 98, 76% români, 0,6 % ucraineni, 0, 5% ruși ș.a. Biserica Sfânta Treime (1895). Distanțe: 10 km până la Briceni, 227 km până la Chișinău. Staţie de c.f. la Lipcani (15 km). Cod poștal: MD- 4718.

Cadrul geografic. Configurația fizico-geografică și naturală a zonei este un fond de coline și câmpii. Cele mai mari dealuri au altitudinile 250 m în nord, 270 m în sud și 295 m în sud-est. Câmpia reverană a Lopatnicului are aproximativ altitudinea de 180 m deasupra nivelului mării. Vegetație preponderent de silvostepă, cu păduri și rariști de foioase (arțari, fagi, tei, stejari, plopi). Plante cultivate de cerealiere, tehnice, legumicole și furajere. Principalul râu, care străbate teritoriul dinspre nord spre sud, este Lopanicul, în lungime de 60 km, cu afluenții Budăiul, Valea Florii, Valea Poștei, Trestienii, Râpa Stâncilor, Rădiacul.

Repere istorice. Vestigiile arheologice identificate pe teritoriul satului au o vechme de peste 6 mii de ani: unelte de silex, vârfuri de lănci și săgeți, figurine, fragmente de ceramică din epoca bronzului, urme din epoca bronzului, urme de locuințe de tip bordeie, obiecte de uz casnic, monede antice. Movilele funerare din preajma localității sunt de pe timpurile invaziilor asiaticilor nomazi (sec. IV-XIII). Documentele istorice scrise datează din epocile medievale târzii. Legendele satului amintesc de evenimente și întâmplări de acum 200-300 de ani.

Recensământul fiscal din 1772 este primul document sigur asupra localității: 53 de gospodării țărănești și o curte a duhovnicului, localnicii fiind scutiți de impozite și dăjdii. În 1774 este repetat recensământul și precizat sub aspect informativ: 132 de case, inclusiv 10 ale fruntașilor (2 preoți, 1 dascăl și 7 slujbași). Pentru unii dintre sătenii scutiți li se arată meseria, ocupația: Vasile morar, Ion ciobanul, Axentie cibotar, Ion olariul, Dumitru dulgher, Pavăl cojocariul, Ion vatman, Toma rotar, Samuil vornic ș.a.

Prezintă interes datele informative din sec. al XIX-lea: 1817. Caracușenii, sat în țin. Hotin, ocolul de Mijloc, 214 gospodării, ocina căminarului Tudorache Ciurea, având 1000 fălci de pământ lucrător, 1200 fălci de fâneață și 1900 fălci de pășune, 2 iazuri și o moară a proprietarului și un iaz și o moară a sătenilor; 1859. Caracușenii, sat în jud. Hotin, 160 de gospodării țărănești, 1014 locuitori (517 bărbați și 497 femei), biserică ortodoxă, 64 de verste până la Hotin; 1870. Sat cu 219 de case, 1026 de locuitori, 102 cai de tracțiune, 361 de vite mari cornute, 675 de oi și capre. 1897 - 1520 de locuitori (792 bărbați și 728 femei).

Prima sursă informativă din sec. al XX-lea este ,,Dicționarul geografic al Basarabiei” (București, 1904) de Zamfir Arbore: Caracușeni, sat în jud. Hotin, volostea Edineț, așezat pe pârâul Lopatnic, are 276 de case și 2165 de locuitori, bisetcă, 280 de capete de vite mari cornute. La reforma agrară din 1918-1024 cei 492 țărani din sat au fost împroprietăriți cu 1000 ha de pământ. ,,Dicționarul statistic al Basarabiei” din 1923 ne informează: școală elementară, poștă rurală, agenția de percepție fiscală, cooperativă de consum, moară cu motor, depozite de cereale și cherestea. Dinamica în ascendență a localității: 3362 loc. (1959), 3660 loc. (1970), 3885 loc. (1979); 3982 loc. (1989).

Obiective de actualitate: fond locativ – 106, 5 mii m², case, apartamente -1793; fântâni - 465, drumuri – 14 km; terenuri agricole în sectorul obștesc – 2700 ha, terenuri agricole în sectorul individual – 543 ha; centru medical, gimnaziu, instituție de învățământ preșcolară, bibliotecă, casă de cultură, oficiu de telecomunicații, unități de prestări servicii, magazine, stadion

Onomastica. Etimologia: Caracușeni, oiconim antroponimic, caracușenii însemnând la origine ,,comunitate de oameni stabiliți cu traiul pe moșia (în satul) lui Caracuș (eventual Caracușan), Caracușanu fiind unul din vechii proprietari ai moșiei. Documentele vechi atestă eponimele antroponimice: Ioan Caracușan (1674), Caracușan, postelnic (1772), Caracușanu, medelnicer (1774). Caracușenii este satul scriitorului Constantin Stamati Ciurea (1828-1894), prozator, dramaturg, publicist. În sat s-a păstrat conacul Stamatin parc pitoresc, cu pomi fructiferi și copaci decorativi, există un observator astrologic și o bogată bibliotecă a scriitorului. În cavoul din localitate este înmormântat C. S. Ciurea și fiica Melania, literat de valoare, mama celor trei feciori, Gheorghe, Mihai și Sergiu, deveniți cunoscuți în lume prin faptele lor. Urmașii marelui scriitor au stăpânit moșia satului până la începutul sec. al XX-lea.

Nume de locuri din hotarul satului: Bahna, Bolnița, Bulbonița, Bulhacul cel Mare, Chiatra Lată, Conacul, Crețoaia, Dealul Prosiei, Dealul Stamati, Dosala, Durjunca, Fântâna Iurcului, Hârtopul, Holbanul, Holbănașul, Humăria, Hușii, La Cruce, La Trei Craci, Leizerul, Lopatnicul, Lupăria, Malul Roșu, Mojila lui Stamati, Odaia de sub Pădure, Paravicul, Pădurea Caracușenilor, Peștera Ciuntului, Poiana, Ponoara, Prosia, Ratușul, Săliștea, Sărăturile, Stânca Lungă, Stânca Tătarului, Stâncuța, Stuhăria, Suta de Hectare, Șleahul, Târla Boilor, Toloaca, Țiglăul, Valea Lopatnicului, Valea lui Stamati, Valea Velniței, Vărăria. Nume de familie frecvente în localitate: Apachiței, Băieșu, Breazu, Ciubotaru, Ciocanu, Cojocaru, Drăgan, Drobot, Guțu, Lișman, Lungu, Morăriță, Hăsnașu, Pânzaru, Pricop, Șpac, Timofică, Turculeț Țurcanu. Pitorești sunt numele de familie istorice: Arnăutu, Ciupercă, Ciutac, Coptileț, Crăciun, Jalbă, Juratu, Lupușor, Pohonțu, Puntea, Răcilă, Râmbu, Sânchetru, Stâncă Sterpu, Tricolici, Țâpău, Vremulici.

Originari din Caracușeni: Nicolae Băieșu (1934-2015), folclorist, cercetător științific la Institutului de Limbă și Literatură al AȘM, doctor în filologie, autor a peste 300 de lucrări științifice și de popularizare a creației orale; Dumitru Puntea (n. 1954), doctor în științe agricole, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova; Gheorghe Drobot (n. 1952), actor la teatrele din Chișinău, s-a produs și în câteva filme; Rodica Ciocanu, doctor în chimie; Nicolae Pleșca, povestitor și cântăreț.