Orașul care mă ademenește mereu oriunde aș fi...oriunde aș pleca…

„Adie vântul dinspre nord!/Miroase-a pâine coaptă/Și tot ce-n inima mea port/O mamă şi un tată!/Aud deja în monocord/Colindul cel vestit de nord!/Malanca cea de altădată!/De-ai mei bunei cândva jucată/Nu s-a schimbat deloc cu anii!/Îi simt mirosul şi acum!/Coliva, ce o dau ţăranii/ Pomană-n seara de Crăciun!/Tot bate vântul dinspre Nord!/Miroase-a Casă tot mai tare!/Şi mă aşteaptă-n prag demult/- Doi îngeri - un stejar și-o floare!” 

Tot mai des și cu mai multă ardoare bate vântul dinspre orașul meu natal, Râșcani, astăzi. Un orășel, cu un aer deosebit și amețitor de curat, care mă va ademeni mereu, oriunde aș fi...oriunde aș pleca…

 Orașul, așezat pe dealuri abrupte și văi adânci, cu priveliști fantastice, natură neprihănită și tradiții veșnic vii, este situat pe râulețul Copăceanca, afluentul râului Răut, la 166 km de capitala Republicii Moldova - Chișinău, la 22 km de calea ferată Drochia și la 45 km de municipiul Bălți.  

Legenda de la baștina mea mai pâlpâie ca un foc în vatră – povestea care nu vrea să piară

Se spune că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, pe când pământul Moldovei era trecut prin foc și pară de hoardele turcești, un biet om,  moldovean de prin aceste locuri, și-a stins focul din vatră și, gonit de cruzimea turcilor, a purces cu numeroasa sa famille, pe drumul pribegiei. Soarta fiind milostivă cu ei, i-a adus într-un amurg de seară, la un izvor cu apă rece și limpede, ce-și alina apele la poalele a trei copaci frumoși. Istoviți de oboseala drumului lung, ei au hotărât să facă aici popas. Negura nopții le-a făcut așternut din plapuma sa, iar murmurul izvorului și freamătul copacilor le-a îngânat cântecul de leagăn. Căzând într-un somn adânc, bietului om i s-a arătat în vis un înger ce-i spunea: „Văd că ești un creștin milostiv, sărman la port, dar bogat la suflet, de aceea îți dau un sfat: așază-te cu traiul aici pe palma asta de pământ. Ea îți va dărui bogățiile tale ascunse, ce lei vei capătă prin sudoarea frunții tale". Roata vremii se rotea, aducând cu sine noi familii, care își găseau un rost în preajma apei curgătoare ce le alina setea, dar și durerea lor. Astfel a luat naștere satul Copăceanca, a cărui denumire provine de la cei trei copaci. Către 1779 s-au contopit într-o singură așezare, localitățile Copăceanca, Nagoreni și Ivanușca, dând naștere unei noi localități, ce va purta denumirea de Râșcani. Cu toate că istoria târgușorului constituie mai bine de 400 de ani, o dezvoltare reală o are către secolul al 19-lea și e legată de numele boierului Rîșcan-Derojînski. Neamul boierului Rîșcan a domnit în localitate mai bine de 100 de ani (1818 - 1930).

Ieri, un târgușor, azi - orașul cu 100 de monumente arheologice  

 În acest timp Râșcanii se transformă într-un târgușor, într-un Centru al țăranilor cu satele din jur. În 1585, cu banii moșierului Gheorghe Rîșcan-Derojînski, a fost construită din piatră Biserica cu hramul  „Adormirea Maicii Domnului", în care ulterior a fost înmormântat. Clădirile, construite de boierul Rîșcan, s-au păstrat și în ziua de azi. Ca  exemplu sunt clădirile din cărămidă roșie ale Spitalului Raional Râșcani, precum și cea a Liceului Teoretic „Liviu Damian", în care mi-am făcut studiile. Sunt aproape imaculate pe din afară, bătute de furtunile timpului, dar trainice și pline de mister. Adevărate monumente arhitectonice!

 Datorită condițiilor naturale, în raionul Râșcani se află peste 100 de monumente arheologice. Puncte de atracție turistice constituie pădurile, care se întind pe suprafețe stâncoase, iazurile și râurile, ce străbat teritoriul. Obiectivele turistice din orășelul Râșcani, care pot fi vizitate, sunt: Pădurea „Zona Verde”; Suta de Movile, cu cel mai înalt punct - Movila Țiganului (30,1 m); Lacul „Malinovka”; Peștera de la Duruitoarea Veche; Pădurea de la Petrușeni; Pădurea de la Șaptebani; Defileul și Peștera „Căsoaia" din satul Văratic; Lacul de acumulare Costești - Stânca, cel mai mare din Republica Moldova.   

Parcul „Zona Verde”, încărcat de frumusețe și prospețime 

 Zona verde a orașului Râșcani, la momentul de față, cuprinde trei parcuri de o frumusețe rară: Parcul „Zona Verde", Parcul de lângă Spitalul Raional și cel de vizavi de Parcul „Zona Verde" ce cuprinde în total 23,5 hectare și se află lângă Colegiul Agroindustrial. Acest spațiu e renumit și pentru diversitatea lui botanică. Include mai multe specii de arbori, inclusiv conifere și copaci decorativi, aduși din zonele subtropicale ale Crimeii. Parcul de lângă Spital este des vizitat și iubit de către locuitorii orașului, pentru prospețimea aerului său, pentru multitudinea de coniferi și tufari decorativi, pentru monumentele Vechi și impunătoare, unde se depun și astăzi flori. Este parcul copilărie mele, unde m-am jucat cu prietenii, am organizat picnicuri cu familia, m-am dat cu săniuța de pe vestitul nostru delușor abrupt, am dansat la discotecile de seară, organizate în fiecare weekend și de sărbători, unde am petrecut tot timpul liber. Nu mai este cum a fost cândva… Lumea nu mai dansează, băncile din lemn se fură, monumentele se distrug... Dar, ceea ce mă ademenește și azi în acest parc, este frumusețea lui sălbatică și castă. E mai degrabă  o pădure, acum. Parcul de lângă autogară, a fost cândva un locușor de vis; cu carusele nemaipomenite, distracții pentru copii și maturi, cu un peisaj irepetabil de frumos, cu statuie unice, cu un lac cu lebede fantastice, cu Roata Diavolului, care nu mai este. Nimic nu mai este din ceea ce a fost, cu excepția lacului, care se usucă și el, periodic. Dar la care tot mai vin lebedele negre și albe și...e păcat, dacă ne părăsesc definitiv orășelul... Le-am văzut vara aceasta. Erau fermecătoare, lebedele!

 Lacul „Malinovka" este un subiect cu totul deosebit. Aici mi-am petrecut anii copilăriei și ai adolescenței mele, alături de prieteni și părinți. Țin minte și acum, cum ne bronzam pe plajă sau pe digul lacului și făceam castele din nisipul cald, ce mirosea a mare. Apoi, fiind adolescenți, dansam la discotecile de seară, pe malul lacului, admirând apusul soarelui. Nu mai este plaja acum, dar este îmbucurător faptul că, anul acesta, s-au organizat acțiuni ample de salubrizare a lacului și de restaurare a digului acestuia de către primarul Victor Bogatico, precum și de pescuitorii voluntari ai orașului. Într-un ceas bun, râșcănenii mei dragi! 

Una dintre cele mai vechi întreprinderi de industrializare și comercializare a laptelui se află în orășelul meu, Râșcani. În 1956, a fost deschisă Fabrica de Brânzeturi din Râșcani, cu secție de lapte de consum, casein și unt. La momentul actual, uzina activează cu denumirea de Societatea pe Acțiuni „Lactis". Aici se produce „Untul de Râșcani”, „Unt Țărănesc”, unt „Premium"; cașcavaluri tari, semitari, topite și afumate; chefir, biochefir, smântână, biosmântână, frișcă, brânză proaspătă, lapte pasteurizat. În total - 17 feluri de cașcaval și brânzeturi. Dar, ceea ce nu voi uita eu, încă de când eram mică, este gustul înghețatei din paharul de carton, de jumătate de kilogram, pe care îl mâncăm într-o zi și îmi potoleam pofta pe o lună înainte.  

Stadioane, campionate 

Orașul Râșcani dispune de mai multe stadioane, dintre care un Stadion Multifuncțional, care include următoarele terenuri: minifotbal, baschet, fitness și un teren de fotbal cu tribune de peste 500 locuri. Majoritatea din acestea sunt funcționale la moment. Aici au loc Campionatele de fotbal raionale și internaționale. Până pe 1 septembrie 2025, la Râșcani e planificată finalizarea și darea în exploatare a unui nou Stadion Multifuncțional pe teritoriul Liceului Teoretic „Liviu Damian”. Baftă și realizări frumoase în continuare! E o veste minunată pentru toți iubitorii de sport, precum și pentru elevii liceului.     

Valori patrimoniale - monumente istorice, complexe arhitecturale, școli, palate 

Raionul Râșcani dispune de un număr mare de valori patrimoniale, cum ar fi muzee, monumente istorice și de artă, complexe arhitecturale, biserici și mănăstiri. În raionul Râșcani, activează 43 de Case de Cultură. Casa de Cultură din orașul Râșcani, o clădire veche și monumentală, a fost și este un refugiu pentru sufletele îndrăgostite de frumos și sfânt. Îi simt mirosul pereților vechi și acum. Nu am vizitat-o demult, de când eram elevă la Liceului Teoretic „Liviu Damian" și am cântat și eu pe scena minunatei noastre Case de cultură. Activitățile cultural-artistice din raionul Râșcani au un impact, atât în viața culturală la nivel local, cât și național. Devin tradiționale mai multe festivaluri: Festivalul tradițiilor și obiceiurilor de iarnă, Festivalul portului popular, Festivalul Concurs Raional al Tinerilor Interpreți, Festivalul Cântecului Pascal, Festivalul Covorului de Acasă, Festivalul „Un popas pescăresc la margine de sat". Acestea se desfășoară anual și atrag mulți turiști din țară și de peste hotare. Concursurile literar-artistice „Miss Smărăndița" și „La izvoarele înțelepciunii" sunt evenimente ce creează un spațiu de deschidere armonioasă pentru tinerii raionului. Orașul Râșcani mai dispune de două biblioteci publice, un Muzeu Etnografic și un Palat al solemnităților familiale. Sistemul de învățământ e format dintr-o școală generală, două licee, Școala Polivalentă și Colegiul Agroindustrial. De asemenea, în oraș mai funcționează o școală sportivă și o școală de arte, pe care am absolvit-o mulți ani în urmă, cu profesori talentați, muzicieni adevărați și profesioniști cu har, printre care se numără și părinții mei - Alexandra și Nicolae Ilașciuc. Mama - șefa secției de Teorie a Muzicii, profesoară de pian, chitară, canto, solfegiu și literatură a muzicii. Tata - profesor de pian, vioară, solfegiu; dirijor de cor. Și eu am pictat și am cântat la pian în această minunată școală. 

Azi trăiesc doar cu amintirile frumoase și pline de recunoștință pentru acele vremuri, care nu se vor întoarce niciodată, dar vor rămâne veșnic vii în inimile noastre. Astfel îmi văd eu orășelul copilăriei mele. Iar tu, dragă cititor, dacă mai cunoști ceva captivant despre orășelul Râșcani, te rog mult, mai scrie și tu. Reînviază orășelul Râșcani în cuvinte frumoase, apoi treci și la fapte!

Autor: Victoria Musnicenco  

Articol publicat în revista NATURA, nr. 404

Susține Natura.md: Devino Patron!