Eu sunt cu cei ce nu se lasă/ De mamă, limbă și pământ
natura.md
Aug 16, 2026 04:11
31
0
Vă adresăm cele mai sincere urări de sănătate, inspirație și bucurii sufletești! Vă dorim să rămâneți mereu inspirat, să scrieți cu aceeași pasiune și să ne dăruiți în continuare poezie care luminează sufletul și ne apropie de valorile noastre. La mulți ani, cu prețuire și recunoștință!
Ion HADÂRCĂ. Născut la 17.08.1949 în Sângereii-Vechi, județul Bălți. Poet, eseist, traducător, publicist. Absolvent al Institutului Pedagogic de Stat Ion Creangă din Chișinău (1974). Redactor, șef de secție la Editura Literatura artistică (1978-1981); consultant literar (1985-1987) și secretar (1987-1989) al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Primul președinte al Frontului Popular din Moldova (1989-1992) și președinte al primei Mari Adunări Naționale din 27 august 1989. Deputat în Congresul Deputaților din URSS (1989-1991), deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1998; 2009-2014); prim-vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993). Senator în Parlamentul României (2016-2020). Membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. Membru de onoare al Academiei Române.
Este un scriitor reprezentativ al generaţiei optzeciştilor în literatura basarabeană. Traduce din creaţia scriitorilor universali, precum și versurile sale sunt traduse în multe limbi.
Alteța Sa, Limba Română
Motto:
„Și limba aceia a românilor
tot stă și să ține”
Stolnicul Constantin Cantacuzino
Ast` noapte-n vis
Citii a cerului psaltire,
Pe-o clipă doar
Ca pe un psalm
Parcă anume scris
Peste nemargini – stea cu stea.
Un Psalm adânc
Cât limba noastră
Prefăcută-n mănăstire
În care mor părinții-preoți
Pentru Ea.
Părintele Mihai,
Ava Alexe
Și Dosoftei – vlădică peste veac –
Astrale corpuri și-au croit
Din taina verbelor celeste
Solare texte-n grai
Neolatin, rostite
Spre nebulosul Zodiac.
Precum cu Ea respiri,
Prin Ea gândești, iubești,
Depinzi
De Steaua Limbii
Să fii Om,
La fel, prin magica-I curbură
Înșiși Carpații românești
Munte cu munte
Își zic: Domn!
Cum se îngână
Ziua cu-nserarea
Sau Dunărea cu Prutul
Cum se-ngână
Și cum setos zvâcnește
În inimi sângerarea
Celor răpuși
Sub vămile din Nord,
Răpuși însă din nou aduși
La matca de lumină –
Astfel pulsează viu pe cord
Limba Română.
Trec mituri și zei,
Trec puhoaie păgâne,
Războaiele ciumei
Și Ciuma războaielor
Se scurg fără chip
Pe sub talpa Columnei.
Doar una
În ciuda hotarelor
Se-nalță, când trece
Spre unica sa rădăcină,
Aceeași, pe care
Tot stă și se ține
Alteța Sa Veșnică,
Limba Română.
31 august 2024
SUVERANITATEA
Oare perla neagră din coroană
Nu-i zgârcita lacrimă ţărană?
Bulgăre de secetă şi foame
Cotilit din satele orfane
Să le steie ocnelor-imperii,
Nod în gât de Ziua destrămării.
Zbirii te-au călcat în hăinie,
Domnul te-a-nălţat în ştefănie!
Alte două semne sub coroană
Ocrotesc Moldova Suverană:
Spada-n piatră, neclintită-i vatra;
Crucea-n ceruri ară adevăruri:
Că la Putna-i glasul idealului
Înfrăţit cu buciumul Ardealului,
Basarabă, inima românului
Freamătă-n dumbrăvile Cosminului!
Sfaturi multe de ne-or da străinii
Buluciţi la porţile Tighinei
Să ne pună procurori şi oaste
Şi-autonomiile sub coaste –
N-avem loc la sfaturile cui
Cu noroc amar ne ţin sătui.
Numai Demnitatea-i pâinea învierii:
Una-i Ţara, Unu-i Sfatul Ţarii!
Spirite al nostru,
Îngere de pază,
Dă-ne nouă raza
Ce veghează-n toate:
Azima poporului
Şi-a Mântuitorului –
SUVERANITATEA!
17 august 1990
Susține Natura.md: Devino Patron!
