Lumea o părăsim, iar rădăcinile rămân
natura.md
Aug 19, 2026 07:54
276
0
Un viitor campion
Există tineri care impresionează frumos chiar la prima vedere. Îi privești cu admirație și constați că, datorită bunei creșteri, educației lor, unui mod de gândire sănătos și înverșunării de a rămâne neclintiți în fața ispitelor din jur, diminuează, poate chiar estompează, vechiul conflict între generații. Cu asemenea tineri dialogul pare o ședere plăcută pe o terasă, într-un birou, dacă îi mai ai și colegi de muncă. Un zâmbet sau o ocheadă ștrengărească, strecurate în treacăt pe coridorul de la serviciu, sunt suficiente gesturi ca să înțelegi că diferențele de vârstă nu despart oamenii, ci pot fi, uneori, unul dintre cele mai frumoase privilegii ale sorții.
Aceste observații se bazează pe experiența pe care o am în lucrul cu tinerii, iar atunci când îți sunt și colegi, convingerea că generațiile care vin aduc speranță pentru viitor devine și mai puternică. Un astfel de exemplu este Ecaterina Bodrug, o tânără cu care poți purta o conversație fără să simți diferența de vârstă. Timpul petrecut alături de ea nu se risipește în discuții fără rost, iar opiniile noastre, uneori diferite, scot în evidență maturitatea cu care își susține punctul de vedere.
Este asistent de proiect la Ecopresa, un site de știri și analize de mediu, care apreciază tinerii din ale căror idei ies lucruri frumoase.
A absolvit Liceul Teoretic din Durlești, promoția 2015. Școala i-a oferit un mediu prietenos și favorabil dezvoltării, în care a înțeles importanța cunoștințelor dobândite în anii de studii. Dornică să-și lărgească orizontul cunoașterii, și-a continuat pregătirea la Colegiul Național de Comerț, specialitatea Turism și Servicii Hoteliere. A pășit în această etapă cu așteptări mari, convinsă că studiile îi vor oferi instrumentele necesare pentru a-și construi viitorul. Este, de altfel, o convingere firească a adolescenței: aceea că școala poate deschide toate ușile și poate pune bazele unei vieți împlinite. Dar, Cateluța - o adresare prietenească, cu care vrei să câștigi un om de suflet, a înțeles că în viață înveți mereu. Că școala de-abia începe. A luat drumul Micului Prinț și a plecat în Olanda. Țara scriitorului Erasmus, autorul capodoperei „Elogiul nebuniei” și orașul său natal Rotterdam, au fascinat-o, pentru că renascentistul a lăsat urmașilor prin scrierea sa un adevărat testament al moralității. Olanda a interesat-o, dar nu a convins-o să rămână acolo. A călătorit, a descoperit locuri și orașe frumoase, demonstrând că are competență și responsabilitate în tot ceea ce face. A răspuns cu același nivel de cultură și profesionalism, a apreciat dezinvoltura localnicilor și fericirea care li se citea pe chip. Le-a câștigat zâmbetul și a înțeles că lumina de pe chipul unui om deschide multe uși. Dacă ar fi să aducă ceva acasă din Olanda, acel lucru ar fi simplitatea. Pentru olandezi, simplitatea nu este doar un mod de a trăi, ci aproape un cult.
Domnișoara de pe meleagurile moldave a trăit acolo cu gândul mereu împărțit în două. Pe de o parte, știa că locurile noastre nu sunt mai puțin pitorești, iar oamenii nu sunt mai puțin pricepuți. Pe de altă parte, o fascina felul în care străinii au reușit să-și păstreze și să-și valorifice patrimoniul: au grijă de clădirile vechi, beau apă curată, ocrotesc fiecare copac și fiecare fir de iarbă, adunând bogățiile țării în muzee și lăsându-le moștenire generațiilor următoare. A învățat și limba neerlandeză, adică limba localnicilor, din respect pentru ei. Și-ar fi putut construi acolo propria oază, printre oameni culți și inteligenți, care o atrag. A avut și un loc de muncă pe măsura talentului ei, Catea fiind comunicativă și generoasă în relația cu oamenii. Dar spațiul românesc, dulceața limbii române, familia, clima, natura de acasă și colinele Durleștiului i-au făcut cu mâna să revină. A adus cu ea ceea ce se poate cultiva și în fibra noastră: simplitatea, dragostea de neam și diplomația. Toate acestea se pot recâștiga.
În fața Ecaterinei Bodrug drumul este lung și va șerpui, poate, asemenea unui râu cu ape pe alocuri învolburate. Vor fi și zile în care va uita umbrela, iar haina nu o va feri întotdeauna de vremea neprielnică. Ea știe însă că gândul bun, învățătura primită la școală, modelul profesorilor, sfaturile părinților, țara în care s-a întors asemenea Micului Prinț, după căutările sale prin locuri îndepărtate, și cultura pe care își dorește să o aibă în jur vor fi reperele care o vor însoți pe acest drum. Uneori, cele mai lungi călătorii au un singur rost: să te învețe unde îți este locul.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 414
Susține Natura.md: Devino Patron!
