Marea Putoare din Londra: Duhoarea pestilențială din 1858
Articol preluat de pe site-ul www.incredibilia.ro
natura.md
Aug 9, 2020 02:37
2075
0
În 1858, o duhoare pestilențială a terorizat Londra timp de două luni. Acest eveniment a rămas în istorie drept Marea Putoare.
Sursa a ceea ce s-a numit mai târziu Marea Putoare a fost râul Tamisa, în care se deversau dejecțiile și deșeurile orașului. Între 1800 și 1850, cantitatea de dejecții și deșeuri pe care sistemul de canalizare a deversat-o în fluviu a crescut exponențial din cauza dublării populației.
În 1855, omul de știință Michael Faraday a observat că apa Tamisei se transformase într-un „lichid opac, de culoare maro”, cu un miros neplăcut și zone dense de materii fecale.
Fermentează „petele maro”
Apoi, în vara lui 1858, un val de căldură a lovit orașul și a cauzat fermentarea cantității uriașe de dejecții și deșeuri din Tamisa. Fluviul ajunsese să miroasă mai urât ca niciodată.
Ziarele britanice au numit mirosul oribil al fluviului „Marea Putoare”. Iată cum descria situația un articol din presa vremii:„„Gentilețea vorbelor nu își are rostul. Pur și simplu pute! Cine inhalează o dată duhoarea nu o poate uita niciodată și se poate socoti norocos că a rămas în viață ca să și-o amintească.”
După cum arăta și articolul, oamenii credeau că putoarea nu era numai neplăcută, ci și mortală. Aceasta, deoarece era larg răspândită credința că mirosurile urâte răspândesc bolile, inclusiv holera.
Între 1831 și 1854, Londra a fost lovită de trei epidemii de holeră, care au ucis mii de oameni. Acum, londonezii credeau că se vor îmbolnăvi din nou de holeră din cauza Marii Putori.
Totuși, un medic numit John Snow a stabilit că frica londonezilor față de Marea Putoare era nejustificată. În timpul celei de-a treia epidemii de holeră care a lovit orașul, Snow a investigat răspândirea bolii în cartierul Soho.
Medicul bănuise pe bună dreptate că boala se răspândea prin apa contaminată, și nu prin mirosurile urâte. Pentru a-și dovedi teoria, a îndepărtat mânerul de pe pompa cu apă a cartierului.
Faptul că Snow a îndepărtat mânerul i-a împiedicat pe locuitorii cartierului să bea apa despre care el credea că e contaminată și că îi îmbolnăvește de holeră. După îndepărtarea mânerului, în cartier a avut loc o descreștere a numărului de decese cauzate de holeră.
Scăderea numărului de morți părea să valideze teoria lui Snow. Ea arăta, de asemenea, că londonezii trebuiau să-și facă mai puține griji pentru mirosurile neplăcute și mai multe griji pentru calitatea apei potabile.
Mare parte din aceasta venea din fluviu și era, astfel, contaminată. Totuși, investigația lui Snow privitoare la cauzele holerei a fost luată prea puțin în considerare.
Parlamentul nu mai suportă Marea Putoare
Londonezilor continua să le fie frică de natura presupus mortală a duhorii fluviului. După ce Marea Putoare s-a agravat, parlamentul a decis să dea o lege pentru crearea unui nou sistem de canalizare în oraș.
Această decizie a fost, parțial, un răspuns la frica londonezilor de Marea Putoare. Pe de altă parte, hotărârea a fost motivată de faptul că duhoarea făcea neplăcută munca membrilor Parlamentului, a cărui clădire se afla pe malul nordic al fluviului.
Astfel, cu aprobarea parlamentarilor, inginerul Joseph Bazalgette a construit 130 de kilometri de canalizări noi, care transportau deșeurile și dejecțiile Londrei spre est, în afara orașului. De acolo, se puteau deversa mai ușor în ocean.
Drept urmare, Marea Putoare a luat sfârșit și atât fluviul, cât și apa de băut a londonezilor au devenit mai curate. O singură epidemie de holeră a mai lovit Londra, în 1866. Această epidemie s-a desfășurat în limitele zonei East End din Londra.
Aceasta era singura parte din oraș care nu fusese încă legată la sistemul de canalizare al lui Bazalgette. Astfel, oamenii și-au dat seama că Snow avusese dreptate când susținuse că boala se transmite prin apă.
Acțiunile pe care le-au întreprins londonezii pentru a pune capăt Marii Putori și pentru a face ca orașul lor să miroasă mai bine au sfârșit prin a salva vieți. Ele au ajutat și la abandonarea unor teorii false despre felul în care se răspândesc bolile.
Aceste măsuri au deschis calea altor eforturi de a depolua fluviul Tamisa. În mod uimitor, acesta este considerat acum unul dintre cele mai curate fluvii ale lumii.
Susține Natura.md: Devino Patron!
