Moștenirile spirituale ale Ludmilei Hițuc
natura.md
Ian 25, 2026 01:22
307
0
Ludmila Hițuc este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării USM, promoția 2023. După absolvire, a fost atrasă de frumusețile plaiului natal, dar, probabil, și firea ei sensibilă a îndreptat-o spre jurnalismul de mediu. Ecopresa a devenit activitatea ei, zi de zi, aici pune în practică unele instrumente din jurnalismul de investigație și realizează anchete jurnalistice. Aproape de revista NATURA, alături de actualii sau foștii colaboratorii ai ei, jurnalista Ludmila Hițuc materializează în diverse proiecte, articole sau investigații, experiența, acum a mentorului ei, Lilia Curchi.
Are patru ani de activitate la Asociația Ecopresa, dar debutul în scris a început în anii studenției: „Am început să scriu încă din primul an de facultate, inițial pentru site-ul facultății „Unda liberă”, unde am exersat primele articole jurnalistice. Ulterior, am urmat un stagiu la „Gazeta de Chișinău”, unde am activat ca jurnalistă la rubrica „Cultură”. Am scris cronici de teatru, am realizat reportaje și interviuri și am participat la evenimente culturale, coordonate de poeta Irina Nechit. A fost o perioadă în care am scris mai mult din pasiune pentru arta frumosului decât pentru recompense materiale. Scriam pentru „Gazeta de Chișinău” în timpul liber, după universitate”.
Tinerețea și avantajele vârstei, Ludmila le copertează cu toate oportunitățile de învățare: a absolvit două cursuri de jurnalism economic, un curs de jurnalism de investigație, desfășurat de RISE Moldova, a participat la realizarea investigației „Parafat «Confidențial»: Apartamente pentru judecători”, care a ajutat-o să realizeze alte două anchete jurnalistice la Ecopresa, redactează comunicate de presă sau menține relație cu presa - toate acestea le adună în experiența firească a unui jurnalist.
Drumul spre comunicare al Ludmilei Hițuc se datorează școlii, profesorilor din liceu, asta fiind o recunoaștere a unui intelectual autentic. Când e vorba de ascensiune, tânăra spune că „drumul meu spre comunicare a început mult mai devreme decât facultatea. Un rol esențial l-a avut profesoara mea de limba și literatura română din Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Cimișlia, doamna Ecaterina Pozneac. Ei îi sunt profund recunoscătoare datorită faptului că mi-a transmis dragostea față de limbă și respectul pentru cuvântul bine ales”. Ab imo, pectore, îl are și pentru „Ecaterina Deleu, tutorele grupei mele, care, încă din primul an, ne-a vorbit despre presa de mediu, despre Revista „Natura” și despre Ecopresa, deschizându-mi, practic, această direcție”. Pe colegii de la Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic, îi consideră buni îndrumători: de la Lilia Curchi, directoarea Asociației, învăță cum să înțeleagă subiectele complexe - de la termeni științifici la legi și politici de mediu - și cum să le abordeze pas cu pas, să pună întrebările potrivite și să verifice fiecare detaliu înainte de a scrie; de la Cătălina Molodoi, directoare de dezvoltare și editor la Ecopresa, învăță să „îmblânzească” textele și să transforme informațiile tehnice de la experți în mesaje pe înțelesul tuturor - sau, cum îi place ei să spună, „pe înțelesul bunicii”.
Lectura pentru Ludmila Hițuc este hrană spirituală deloc neglijabilă într-un prezent continuu. Lista cărților (re)citite de ea sunt repere care o ajută „să înțeleagă oamenii, lumea și mecanismele care stau în spatele ei”. Lista cărților grele și serioase sunt cele pe care deseori se pot găsi pe birou, la serviciu, acasă sau în rucsac alături de nelipsitul ruj: „1984” de George Orwell, „Abatorul cinci” și „Un om fără de viață” de Kurt Vonnegut, „Cum să câștigi un război informațional” de Peter Pomerantsev, „Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera. „Fiecare dintre aceste cărți, spune un viitor comunicator format la lecturi, mi-a lăsat ceva - idei, emoții, reflecții - și, împreună, ele contribuie la felul în care privesc lumea și la modul în care comunic poveștile pe care le descopăr”.
Ceea ce o desemnează pe Ludmila sunt rădăcinile care i-au format un caracter bun, i-au educat multă sensibilitate - toate devenind temeiuri câștigătoare să fie respectată. Recent, a avut o scurtă revedere cu satul copilăriei, cu bunicii, Gheorghe și Ana. Reîntâlnirea cu Satul Nou, Cimișlia, cu locurile, lucrurile simple și casa unde a copilărit și a trăit adevărata fericire, sunt și acum vii. Își amintește cu drag de „țesăturile bunicii și țolul din Casa Mare, prins pe perete, cu trandafiri mari și berze, lucrat chiar de ea la războiul din casă. Mergeam cu bunica în fiecare duminică la biserică. Îmi amintesc cum bunicul Gheorghe venea de la muncă și îmi aducea câte ceva dulce, spunându-mi că e „de la iepuraș”. Detalii mici, dar care mi-au marcat copilăria”.
Iernile cu zăpadă multă, jocurile inocente ale copilăriei, sufletul curat al satului sunt moștenirile spirituale ale Ludmilei Hițuc care vor ajuta-o să fie un bun comunicator și un om cu adevărat valoros.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 407
Susține Natura.md: Devino Patron!
