natura.md

A mai trecut un an. Încă un an pentru independenţa Republicii Moldova.

Nicolae Bulat s-a născut la 10 februarie 1952, în satul Cureșniţa, raionul Soroca. Este profesor, muzeograf, istoric și scriitor, deţinător al mai multor distincţii, printre care și cavaler al Ordinului „Steaua României”. De mai mulţi ani, lucrează ca director al Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca.

Suntem restanţieri la capitolul protecţiei aerului. Zilnic ne umplem plămânii cu gazele toxice emanate de transportul învechit. Ne îmbolnăvim și murim din cauza aerului poluat. Bronșite acute și cronice, crize de astm, boli cardiovasculare, alergii, cancere pulmonare și ale căilor respiratorii și afecţiuni ale aparatului reproductiv – sunt doar câteva dintre consecinţele aerului poluat.

Primul Parlament se năștea dintr-o uriașă speranță în deșteptarea Moldovei înrobite. Peste harta imensă a imperiului sovietic, înroșită de sânge nevinovat, cernea o ploiță timidă de împrospătare. Stropi rari de apă vie îndrăzneau să lovească în sârma ghimpată întinsă de la Prut până la Sahalin. Din ceruri începuse să dea semn un alt anotimp, cu licăriri de libertate. Lumea înțepenită între spaime mai vechi și minciuni mai noi, privea de după zăbrele cum se topesc zăpezile și înmuguresc copacii, cum se apropie primăvara și vin păsările călătoare. O adiere de vânt înnoitor chema oamenii să deschidă ochii și să vadă miracolul învierii sufletelor năpăstuite și a naturii. Ierburile proaspete răsăreau în grabă și acopereau în verde-crud fața dezmorțită a pământului moldav. Dangătele clopotelor reînvierii se auzeau de la o localitate la alta și aduceau vestea că  Dumnezeu nu i-a uitat pe românii basarabeniși, că e aproape ziua, când le va intra în  case să le aducă lumina, dreptatea și Țara, răpite în 28 iunie 1940. Moldovenii își curățeau memoria de zgura străină, ascultau chemarea tainică și reaprindeau candela stinsă de o jumătate de veac, ca să le lumineze mintea, inima, obrazul și drumul spre libertate.