Galerie Foto
- Recomandat
- Taguri
-
Școala de Studii Avansate în Jurnalism, șansa de a deveni profesionist media
Ai absolvit recent o facultate sau poate ești deja angajat(ă),[…]
-
Schimbările climatice: impact care se resimte la nivel global
În ultimul timp schimbările climatice se fac tot mai resimțite[…]
-
Tur de presă: proiecte de mediu pentru binele comunității
15 jurnaliști. 2 zile. 14 eroi și cel puțin atâtea[…]
Un dor care nu se stinge, un dor despre care vorbeşti cu lacrimi şi emoţii. Această stare te poartă prin timpuri şi anotimpuri, îţi caută prin gânduri şi amintiri, îţi aduce poveşti de viaţă şi imagini deosebite. Nu există persoane care s-ar fi ascuns de dor, există doar călătorul afl at în căutarea împlinirii acestui sentiment. În miez de iunie, am întâlnit oameni „îmbolnăviţi de dor”, oameni care mereu tresar la această chemare lăuntrică. Ei nu pot trăi altfel decât cu gândul la cei
de-acasă. Doar rostind cuvântul Basarabia, doar rostind numele localităţii de baştină sau al unui sat în care şi-au lăsat dorul sau chiar dorurile, purtătorii prin lume ai acestui sentiment devin mai altfel şi le creşte inima precum o pâine de la mama de-acasă.
Este o zi aproape caniculară, când soarele dogoritor frige și orice boare de vânt sau picătură de apă sunt ca o salvare. Mă îndrept spre Răut, de unde ar fi trebuit să vină măcar o boare de răcoare. Dar trăiesc un șoc – la Brânzenii Noi, Telenești, în partea centrală a Moldovei, aproape nu mai este râu. Farmecul de odinioară al Răutului, cu landșaft calcaros și meandre pitorești, este practic strangulat de niște blocuri enorme de beton, care au apărut de-a latul albiei. Rotativele de culoare albastră dau de înțeles că turbinele au fost instalate.
Cel care vine pentru prima dată la gurile Nistrului rămâne impresionat de numărul mare de localităţi vechi, care prin denumirile locale amintesc de un trecut zbuciumat, când pe aici s-au perindat mai multe civilizaţii. Românii, turcii, tătarii, nemţii, ucrainenii, bulgarii şi-au avut aici vetrele satelor, iar căile comerciale de-a lungul fl uviului legau principalele oraşe din regiune cu târgurile din Europa și Asia pe celebrul „Drum moldovenesc”. În satele raionului se pot vedea mai multe vetre strămoșești încă de la începutul sec. XV, în special de-a lungul Nistrului, valurile lui Traian, o fortificaţie de pământ rotundă recent descoperită, vestigiile unei cetăţi medievale, 14 biserici monumente de cultură de importanţă naţională, 28 de comunităţi rurale, care au știut să conserveze tradiţia ospitalităţii locale. La fel, în această zonă pot fi vizitate una dintre cele mai vechi arii naturale protejate din Europa.
Înainte să iasă din granițe, Nistrul, cu puțina apă care i-a mai rămas, se alintă într-o înșiruire de meandre leneșe. În alaiul său îl petrec ultimele sate ale Republicii Moldova, așezate într-o salbă continuă de gospodării, grădini, livezi și cuiburi de ccostârci.
Conform ziarului Libertatea Cuvântului, Consiliul orășenesc Cernăuți se opune construcției celor șase hidrocentrale pe Nistru.
De mai bine de doi ani, Moldova trece prin codul galben de secetă hidrologică. Debitele râurilor sunt la cota minimă, unele chiar rămân fără apă pe durata sezonului cald.
Aici miroase a mucegai, a aer alterat și alcool expirat. Aici, în țara mea, mucurile de țigări le vezi aruncate printre florile recent plantate, pungile de plastic zboară fără autorizație de pilotaj, iar anvelopele au loc gratuit de parcat. Aici, în țara mea miroase a orice, numai a curățenie, nu.
Pentru cei din Statele Unite ale Americii existența unei biblioteci publice este indispensabilă în fiecare comunitate. Cinci caracteristici fundamentale definesc acitivitatea și existența acesteia: sunt susținute direct din taxe, sunt guvernate de un consiliu care servește interesul public, sunt deschise pentru oricine, activează pe principiul voluntar, sunt gratuite.
Expediţia „Nistru 87” - 30 ani
La Rudi intri ca într-o catedrală uriaşă, străveche, în care cele văzute şi nevăzute păstrează prospeţimea începuturilor şi sunt pline de sensuri şi taine. Ca nicăieri în altă parte, aici, sub respiraţia divină a naturii, te simţi mistuit de un fior necunoscut, venit din adâncuri ancestrale, care răscoleşte în surdină doruri înăbuşite, rugăminţi neauzite, înfrângeri tăinuite, suferinţe nevindecate şi jurăminte nerostite.
ASCULTĂ LIVE - ECO FM
TOP 5 articole
