Galerie Foto
- Recomandat
- Taguri
-
6,5 milioane de lei pentru producătorii agricoli
Proiectul MAC-P anunță totalurile Apelului #6 în cadrul programului de[…]
-
Deficitul de apă în râuri. Experții arată spre schimbările climatice
Râurile și lacurile din R. Moldova au intrat în cod[…]
-
Școala de Studii Avansate în Jurnalism, șansa de a deveni profesionist media
Ai absolvit recent o facultate sau poate ești deja angajat(ă),[…]
„...O, nepăsarea-i neagră ca veninul...” Ea ne împăienjenește sufletul, spiritul și conștiinţa.
„Avanscena noastră politică are nevoie de elite intelectuale naţionale”
O bijuterie și a Ucrainei, și a Moldovei, și a Europei – astfel am descoperit fluviul Nistru în Parcul Național Natural „Hotin”, unde am ajuns la sfârșit de iulie 2017. Echipa Mișcării Ecologiste din Moldova și a revistei NATURA – Alecu Reniță, Lilia Curchi și subsemnata, Silvia Ursul -, a fost însoțită de o echipă din partea Parcului Național Natural „Hotin”, în frunte cu directorul, Andrei Domanciuc, care ne-a arătat cu mândrie patrimoniul de excepție pe care-l gestionează.
Un dor care nu se stinge, un dor despre care vorbeşti cu lacrimi şi emoţii. Această stare te poartă prin timpuri şi anotimpuri, îţi caută prin gânduri şi amintiri, îţi aduce poveşti de viaţă şi imagini deosebite. Nu există persoane care s-ar fi ascuns de dor, există doar călătorul afl at în căutarea împlinirii acestui sentiment. În miez de iunie, am întâlnit oameni „îmbolnăviţi de dor”, oameni care mereu tresar la această chemare lăuntrică. Ei nu pot trăi altfel decât cu gândul la cei
de-acasă. Doar rostind cuvântul Basarabia, doar rostind numele localităţii de baştină sau al unui sat în care şi-au lăsat dorul sau chiar dorurile, purtătorii prin lume ai acestui sentiment devin mai altfel şi le creşte inima precum o pâine de la mama de-acasă.
Este o zi aproape caniculară, când soarele dogoritor frige și orice boare de vânt sau picătură de apă sunt ca o salvare. Mă îndrept spre Răut, de unde ar fi trebuit să vină măcar o boare de răcoare. Dar trăiesc un șoc – la Brânzenii Noi, Telenești, în partea centrală a Moldovei, aproape nu mai este râu. Farmecul de odinioară al Răutului, cu landșaft calcaros și meandre pitorești, este practic strangulat de niște blocuri enorme de beton, care au apărut de-a latul albiei. Rotativele de culoare albastră dau de înțeles că turbinele au fost instalate.
Cel care vine pentru prima dată la gurile Nistrului rămâne impresionat de numărul mare de localităţi vechi, care prin denumirile locale amintesc de un trecut zbuciumat, când pe aici s-au perindat mai multe civilizaţii. Românii, turcii, tătarii, nemţii, ucrainenii, bulgarii şi-au avut aici vetrele satelor, iar căile comerciale de-a lungul fl uviului legau principalele oraşe din regiune cu târgurile din Europa și Asia pe celebrul „Drum moldovenesc”. În satele raionului se pot vedea mai multe vetre strămoșești încă de la începutul sec. XV, în special de-a lungul Nistrului, valurile lui Traian, o fortificaţie de pământ rotundă recent descoperită, vestigiile unei cetăţi medievale, 14 biserici monumente de cultură de importanţă naţională, 28 de comunităţi rurale, care au știut să conserveze tradiţia ospitalităţii locale. La fel, în această zonă pot fi vizitate una dintre cele mai vechi arii naturale protejate din Europa.
Înainte să iasă din granițe, Nistrul, cu puțina apă care i-a mai rămas, se alintă într-o înșiruire de meandre leneșe. În alaiul său îl petrec ultimele sate ale Republicii Moldova, așezate într-o salbă continuă de gospodării, grădini, livezi și cuiburi de ccostârci.
Conform ziarului Libertatea Cuvântului, Consiliul orășenesc Cernăuți se opune construcției celor șase hidrocentrale pe Nistru.
De mai bine de doi ani, Moldova trece prin codul galben de secetă hidrologică. Debitele râurilor sunt la cota minimă, unele chiar rămân fără apă pe durata sezonului cald.
ASCULTĂ LIVE - ECO FM
TOP 5 articole
